O luptă „shakespeariană” pentru putere. Politico: În spatele ușilor închise, Occidentul se pregătește de o lume post-Putin haotică

Deocamdată, puțini vor să vorbească public despre acea lume post-Putin, ferindu-se de acuzația de ingerință. Dar în privat, țările și analiștii occidentali analizează scenariile despre ceea ce ar putea urma după plecarea inevitabilă a lui Putin – și cum ar trebui să reacționeze aliații Ucrainei.

„Voi fi atent să nu speculează prea mult privind situația politică internă din Rusia”, a spus secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, săptămâna trecută, când a fost întrebat cum se pregătește alianța pentru posibilitatea ca liderul rus să fie debarcat de la putere.

„Indiferent de ceea ce ar putea indica diferite analize, cred că ceea ce trebuie să facem la NATO este să fim pregătiți pentru toate eventualitățile și, când vine vorba de Ucraina, să fim pregătiți să o sprijinim în continuare”, a declarat Stoltenberg.

Un singur consens: nu va fi o tranziție curată, punând nenumărate dileme care i-ar putea tensiona pe aliații occidentali. Cât de mult pot – și ar trebui – să influențeze procesul de succesiune? Ce ar trebui să facă dacă o republică rusă se desprinde? Ce relație ar trebui să urmeze cu succesorul lui Putin?

„Ar trebui să lăsăm deoparte orice iluzie că ceea ce urmează imediat este democrația”, a spus Laurie Bristow, fost ambasador britanic în Rusia.

„Ceea ce cred că se va întâmpla în continuare”, a adăugat el, „este probabil o perioadă de necazuri”.

O luptă explozivă pentru succesiune

Deocamdată, Putin se află într-o poziție sigură. El încă controlează aparatul de stat, iar armata îi execută ordinele ucigașe în Ucraina.

Dar invazia i-a diminuat poziția internă și a adâncit incertitudinile cu privire la cine va prelua și cum va prelua puterea.

„Pentru a gestiona o succesiune stabilă când va veni momentul – care în mintea lui Putin va fi un moment ales de el – atunci ai nevoie de un grad ridicat de consens în rândul elitei”, a spus Bristow, care a fost trimisul Regatului Unit la Moscova din 2016 până în 2020.

„Ceea ce au făcut acum este să rupă acel consens”, a subliniat el, remarcând că acum este o luptă mai mare pentru putere în cadrul Kremlinului.

Acea luptă ar putea deveni sângeroasă odată ce vârful ierarhiei va fi în sfârșit eliberat.

„Acest lucru ar putea deveni rapid foarte shakespearian, à la «Regele Lear» sau «Eu, Claudius, împărat» sau «Urzeala tronuriulor»”, a spus William Alberque, fost director al Centrului NATO de control al armelor.

Alexander Vershbow, un fost oficial înalt al SUA și NATO, a spus că scenariul cel mai probabil este o „tranziție lină” în cadrul actualului cerc interior al lui Putin – dar a recunoscut că răsturnarea tiranilor poate genera tulburări. „Ar putea exista instabilitate internă”, a spus el, „lucrurile devin foarte imprevizibile în sistemele autoritare, în dictaturile personaliste”.

Bristow, fostul ambasador britanic, a avertizat puterile occidentale să nu participe la astfel de lupte de succesiune: „Cred că trebuie să recunoaștem limitele capacității noastre de a influența aceste rezultate”.

Deși, a recunoscut fostul trimis, „cu siguranță avem un interes în rezultat”.

Arme nucleare = putere

Rusia stă pe cel mai mare stoc de arme nucleare din lume, cu mii de focoase care pot provoca distrugeri masive, moarte și traume unei populații.

Arsenalul a fost multă vreme o sursă de putere a Rusiei pe scena mondială și o parte dominantă a imaginii sale globale – de ani de zile, posibilitatea unui atac nuclear de la Kremlin a stăpânit imaginația publică în SUA și în alte părți.

Într-o perioadă de incertitudine în conducere, acel arsenal ar putea deveni un simbol râvnit al puterii. Acest lucru ar pune accent pe protectorul nuclear al armatei ruse, a Direcție a 12-1 Principală sau GUMO.

„Există o posibilitate reală”, a spus Alberque, „ca să asistăm la o competiție mortală – concurență care va încerca să adune diferite părți ale armatei –, în special în ce privește GUMO, care controlează arsenalul nuclear al Rusiei”.

Regiuni rebele

Rusia este cea mai mare țară din lume, care se întinde pe 11 fusuri orare și urcă din Caucaz până în Arctica.

Deși poate părea că Putin deține o stăpânire despotică asupra întregii întinderi, există o serie de republici ruse cu legături mai slabe cu Moscova – și unele cu personalități politice ambițioase. Un vid de putere într-o capitală îndepărtată ar putea oferi liderilor locali o deschidere pentru a prelua mai mult control.

În vreme ce majoritatea analiștilor cred că Federația Rusă reuși să rămână unită, ei recunosc că guvernul rus se teme de mult timp de scenariul fragmentării.

În cazul unei astfel de lupte între facțiuni, toți ochii vor fi ațintiți asupra lui Ramzan Kadîrov, șeful brutal al Republicii Cecene.

„Va ceda frâiele unei facțiuni concurente? Sau va spune: «Mi-a ajuns un deceniu de subvenții masive rusești – acum e vremea să ne despărțim și probabil că pot conduce Cecenia și Daghestanul. Aș putea să am propriul meu imperiu aici»?”, a opinat Alberque, acum director la Institutul Internațional de Studii Strategice.

Invadarea Ucrainei ar putea reveni și bântui Kremlinul.

Vershbow, un fost ambasador american în Rusia, a spus că există o „probabilitate scăzută” de dezintegrare, dar a remarcat că „în mod ironic” anexarea de către Putin a zonelor din estul Ucrainei „ar putea fi citată ca un precedent de liderii separatiști din interiorul Federației Ruse, pentru a spune că granițele au fost acum scoase la mezat.”

Întoarcerea dezbaterii privind resetarea

Odată ce o nouă echipă de conducere este înființată, atunci vor începe cele mai tulburătoare dezbateri politice pentru guvernele occidentale.

Cu Putin în afara scenei politice, unii oficiali – în special în Europa de Vest – ar putea argumenta că există o oportunitate de a construi o relație nouă cu Moscova.

SUA au oferit Rusiei un buton simbolic de „resetare” la începutul președinției lui Barack Obama, doar pentru a vedea cum relațiile se deteriorează și mai mult. Și Germania a predicat ani de zile evanghelia angajamentului economic cu Rusia, doar pentru a decreta acum o „Zeitenwende” istorică – sau un punct de cotitură, după invazia Moscovei.

Cu o nouă conducere la Kremlin, Germania poate spune: „Oh, Zeitenwende nu contează. Să forțăm SUA să ajungă la o nouă resetare cu noul lider rus”, a subliniat Alberque.

Inevitabil, aripa de est a NATO ar deplânge astfel de deschideri, argumentând că „Rusia nu se schimbă niciodată”, a spus Alberque, precizând că se bazează pe aliați să nu se retragă de la poziția mai fermă a NATO adoptată de la începutul războiului.

Ministrul polonez al Apărăii, Mariusz Błaszczak, a vorbit exact despre acest lucru cu Politico.

„Rusia într-o versiune cu un țar ca lider a fost la fel ca Rusia într-o versiune cu un secretar general al Partidului Comunist ca lider, iar acum este la fel cu Vladimir Putin ca lider”, a declarat el.

„Ceea ce este important din perspectiva noastră”, a adăugat el, „este izolarea Rusiei.”

Deocamdată, nu există un succesor al lui Putin. Dar oficialii spun că se așteaptă la un regim cu o ideologie similară – sau una chiar mai extremă.

Jānis Garisons, un secretar de stat leton, a subliniat că Putin i-a închis deja în spatele gratiilor pe posibilii viitori lideri, precum Alexei Navalnîi, și că oameni și mai duri decât liderul de la Kremlin așteaptă să îi ia locul.

„Nu ar trebui să cădem victimele unei junte sau al unui grup de oameni care doresc că vor o resetare”, a spus Ben Hodges, fost comandant al armatei americane în Europa.

O diferență majoră de data aceasta este că Europa este acum mai puțin dependentă din punct de vedere economic de Moscova, reducând un stimulent cheie de reangajare.

„Am parcurs un drum lung pentru termina odată cu cumpărăturile din Rusia”, a spus un diplomat de rang înalt al UE, care a vorbit sub condiția anonimatului. „Mai rămâne doar problema armelor nucleare, dar asta va fi în mare parte treaba americanilor.”

Un alt semnal pe care îl pot căuta liderii occidentali este dacă un succesor al lui Putin va coopera cu organizațiile internaționale care încearcă să aducă în fața justiției crimele de război săvârșite în Ucraina – o posibilitate care, desigur, care îndepărtată.

„Doar o Rusie hotărâtă să coopereze nu ar reprezenta o amenințare pentru Europa”, a declarat ministrul de externe ceh, Jan Lipavsky.

Câțiva oficiali actuali și foști au avertizat că guvernele occidentale trebuie să combine descurajarea cu un efort pe termen mai lung de a implica societatea civilă rusă.

Alianța occidentală, a spus Bristow, trebuie să ia în considerare „cum anume ajungem la societatea rusă dincolo de Kremlin, la următoarea generație de politicieni, gânditori, intelectuali, profesori, oameni de afaceri ruși, pentru a obține într-un fel o versiune alternativă.”

„Părerea mea”, a adăugat el, „este că mulți oameni din Rusia ar dori să facă asta”.