Scriitorul rus Mihail Șișkin: Pot înțelege de ce oamenii care nu citesc susțin acest război, dar îmi este imposibil să explic de ce oamenii cultivați îl susțin. E ca în piesa lui Ionesco, în care oamenii se transformă în rinoceri

Ați vorbit în trecut despre un război civil în literatura rusă între naționaliști și liberali. S-a adâncit acesta de la invazia Ucrainei?

Mihail Șișkin: „În urmă cu 20 de ani, eram cu toții împreună la Kiev la un festival literar – scriitori și poeți care scriau în limba rusă în Ucraina. Și am avut sentimentul că, în sfârșit, construim viitoarea cultură rusă, în care înțelegerea reciprocă este importantă. Și apoi, mai târziu, a venit anexarea Crimeei și am văzut oameni cu care stăteam la masă strigând: „Crimeea este a noastră! Crimeea este a noastră!” A fost ca în celebra piesă a lui [Eugène] Ionesco, ‘Rinocerii’, în care oamenii se transformă în rinoceri. Nu era posibil să vorbești cu ei. Era imposibil să vorbesc cu fratele meu care locuiește la Moscova. Așa că am devenit străini. Există ceva de genul unei diferențe de civilizație între noi în cultura rusă. Pot înțelege de ce oamenii care nu citesc cărți susțin acest război. Dar îmi este imposibil să explic de ce oamenii cultivați susțin acest război.”

În cartea dumneavoastră spuneți că este misiunea tuturor scriitorilor și artiștilor ruși să arate că nu toți rușii susțin acest război. Dar, după cum spuneți, mulți artiști și scriitori nu cred că aceasta este misiunea lor.

Mihail Șișkin: Pentru mine este o misiune acum. Toată viața mea am simțit un pământ foarte solid sub picioarele mele. Era cultura rusă. Iar acum a fost spulberată. Acum o sută de ani, imigranților ruși nu le era rușine să vorbească în rusă pe străzile din Berlin sau Paris. Dar acum le este rușine să vorbească limba lor. Misiunea mea acum este să fac totul pentru a reda demnitatea limbii ruse. Iar acest lucru este posibil doar cu victoria Ucrainei în acest război împotriva dușmanului nostru comun, regimul rus, pentru că principalul dușman al culturii ruse este regimul rus.

Scrieți că Rusia va avea un viitor doar dacă va trece printr-o înfrângere totală. Este aceasta o opțiune viabilă pentru o putere nucleară?

Mihail Șișkin: Putin are psihologia tuturor dictatorilor: ‘Dacă eu plec din această lume, lumea trebuie să plece cu mine.’ Ei nu au empatie. Ei nu iubesc oamenii. Ei urăsc oamenii. Sunt sigur că ar apăsa butonul roșu. Dar nimeni nu va îndeplini ordinul său de a distruge Pământul. Nimeni. Și știți de ce? Pentru că în Rusia întrebarea principală nu este ca în literatura clasică rusă din secolul al XIX-lea: cine este de vină? Ce este de făcut? Nu, întrebarea principală este: este țarul real sau fals? Și poți dovedi că ești real dacă câștigi un război. Stalin a ucis milioane de oameni, dar este iubit de populație. Gorbaciov a fost iubit în Occident, dar a pierdut războiul din Afganistan și Războiul Rece împotriva Occidentului. [Așa că] este disprețuit. Generalii lui Putin i-au spus că vor cuceri Kievul în trei zile, iar Putin a calculat greșit. A eșuat. Iar acum este un țar fals. Nimeni nu va îndeplini un ordin dat de un țar fals.

Cartea dumneavoastră este un avertisment împotriva corupției limbajului, a normalizării minciunii. Dar dacă o minciună are mai multă putere decât adevărul, cine va fi suficient de curajos să o conteste și să riște închisoarea sau moartea? Când ați fost ultima dată, de exemplu, în Rusia?

Mihail Șișkin: Ultima dată când am fost în Rusia în octombrie 2014. La târgul de carte de la Krasnoiarsk. Am fost singurul care vorbea de pe scenă despre război. Această tăcere a fost atât de umilitoare, încât a fost ultima mea vizită în Rusia. Acum este imposibil să merg, oricum. Primesc amenințări cu moartea, dar ce să fac? Ar trebui să păstrez tăcerea? Ar trebui să nu mai vorbesc sau să nu mai scriu? Atunci viața mea nu ar mai avea niciun sens. Nu voi renunța.

Scrieți despre „sălbaticii ani ’90” din Rusia, când oligarhii au furat resursele naturale și infractorii au fost împuterniciți. A fost marea oportunitate ratată. Ce ar fi putut face Occidentul pentru a sprijini democrația rusă?

Mihail Șișkin: Mă tem că adevărul este că Occidentul a ajutat la introducerea acestui regim criminal în rândul poporului rus. În anii ’90, oamenii erau pregătiți pentru democrație, dar nu aveau nicio idee despre cum funcționează aceasta. Ce au arătat democrațiile occidentale noii democrații rusești? Am lucrat ca interpret în Elveția și am văzut cum funcționează această uriașă mașină de spălat rufe. Oamenii cu bani furați, bani murdari, veneau din Rusia pentru a-și deschide un cont la Zurich. Iar avocații, oamenii din bănci, toată lumea era foarte fericită să primească acești bani murdari. Erau absolut conștienți de faptul că erau bani murdari. Același lucru s-a întâmplat și la Londra, chiar mai rău, cred. Responsabilitatea principală aparține, desigur, rușilor, dar fără sprijin din partea democrațiilor occidentale, ar fi fost imposibil să se creeze această nouă dictatură în Rusia.

Vedeți viitorul Rusiei cu un oarecare optimism?

Mihail Șișkin: Sunt foarte optimist în ceea ce privește Ucraina. Sunt sigur că va obține victoria în acest război. Și sunt foarte pesimist în ceea ce privește viitorul Rusiei. Nu cred că va fi o țară democratică, minunată și frumoasă. Într-o zi, Putin nu va mai fi aici și atunci vom vedea o luptă uriașă pentru putere. Prăbușirea imperiului rus va continua; toate aceste republici naționale vor părăsi Federația Rusă. Siberia va pleca. Cred că vom avea noi dictatori, iar Occidentul îi va sprijini, deoarece vor promite să preia controlul armelor nucleare, iar istoria Rusiei își va mușca din nou coada.

Spuneți în carte că ura este boala, iar cultura este leacul. Poate avea cultura un rol în schimbarea acestui viitor sumbru?

Mihail Șișkin: După acest război, va exista o ură imensă între ucraineni și ruși. Nu va fi ușor să se creeze punți de legătură. Dar va trebui să creăm  punți. Iar aceste punți pot fi construite doar prin cultură, doar prin civilizație, doar prin literatură și muzică. Aceasta va fi  o misiune uriașă.

Mihail Șișkin este unul dintre scriitorii apreciați și traduși și în România. Printre cărțile sale traduse în limba română se află Scrisorar, Părul Venerei, Paltonul cu gaică, Luarea Ismailului.

Prezent în țara noastră în 2019, i-a acordat un interviu lui Cătălin Ștefănescu, la emisiunea „Garantat 100%” de la TVR.