Reportaj BBC despre o echipă de lunetiști ucraineni de elită: Oamenii ne numesc „Fantomele din Bahmut”

„Fantomă”, comandantul echipei de lunetiști, îi duce pe reporterii BBC spre locul pe care îl numește „marginea existenței” – baza lor de la periferia orașului.

„«Fantomă este indicativul meu»”, spune el. „Când am început să aducem teroarea în Bahmut, am primit numele de «Fantomele din Bahmut».”

Baza lor se află deja în raza de acțiune a artileriei rusești. „Fantomă” nu tresare la zgomotul auzul unui obuz care aterizează în apropiere. „Artileria îi face întotdeauna pe oameni să se îngrijoreze”, spune el. „Te poți ascunde de artilerie, dar nu și de un lunetist”.

„Fantomele”, o echipă de aproximativ 20 de soldați, operează la marginea Bahmutului de șase luni. Ei vânează adesea ținte de mare valoare.

Câți ruși a ucis echipa? „Fantomă” răspunde: „Există un număr confirmat – 524. Șaptezeci și șase dintre aceștia sunt ai mei”. Echipa înregistrează electronic fiecare împușcătură prin luneta armei.

Totuși, nu toată lumea ține socoteala. Kuzia spune: „Nu este nimic de care să fii mândru. Nu ucidem oameni, ci distrugem inamicul.”

Înainte de război, a lucrat într-o fabrică. Spune că nu i-au plăcut niciodată armele, dar s-a simțit obligat să ia arma atunci când Rusia a invadat țara.

Kuzia face o ultimă verificare a puștii sale de lunetist Barrett, fabricată în SUA: „Fiecare misiune este periculoasă, când comiți o greșeală inamicul te poate lovi”, spune el. „Bineînțeles că sunt speriat, numai un prost nu ar fi”.

În misiunea din această seară va fi însoțit de Taras, observatorul său. Kusch este șoferul, care îi va aduce cât mai aproape de linia întâi. De acolo, echipa de doi oameni va trebui să meargă mai mult de 1,5 km pentru a ajunge la țintă. „Fantomă” va rămâne la bază, împreună cu un începător, cunoscut pur și simplu sub numele de „Brit”.

Cel mai tânăr membru al echipei s-a ales cu acest nume după ce a primit pregătirea inițială în Marea Britanie. El nu a avut încă prima victimă confirmată.

„Fantomă” spune că a ales fiecare membru al echipei pe baza „omeniei și patriotismului”, mai degrabă decât a experienței și abilităților militare.

Pe măsură ce se apropie amurgul, echipa se urcă în Humvee-ul blindat. Reporterii BBC îi vor însoți până la punctul de livrare.

Kusch, șoferul, spune că o parte a traseului este încă ținta artileriei rusești.

În timp ce pornește motorul, toată echipa își face semnul crucii. Kusch începe să pună muzică de pe telefonul său. Spune că melodia rap ucraineană le dă chef. Dar totodată va masca și sunetul bombardamentelor.

La început, este greu să auzi exploziile din apropiere din cauza zgomotului Humvee-ului, pe care Kusch îl conduce cu viteză pe pistele pline de gropi. Dar el arată spre cer de mai multe ori și avertizează: „Se apropie”. Se aud câteva zgomote în apropiere.

Trec pe lângă o jumătate de duzină de vehicule blindate ucrainene distruse care nu au fost la fel de norocoase. Kusch indică câmpuri minate de o parte și de alta a drumului de pământ.

Douăzeci de minute mai târziu, mașina oprește brusc lângă o casă în ruină. Echipa de lunetiști formată din doi oameni deschide ușile și dispare spre o linie de copaci. Kusch strigă „Dumnezeu să fie cu voi” înainte de a ieși rapid.

La întoarcere, se produce o străfulgerare portocalie și o explozie mai puternică. Humvee-ul începe să se clatine și mai tare. Kusch își deschide portiera, în timp ce conduce, pentru a se uita în spate și lasă să iasă să-i scape o rafală de înjurături.

O bucată de șrapnel a sfărâmat una dintre anvelopele din spate. E un drum anevoios, plin de nervi, înapoi la bază. Când în sfârșit ne întoarcem, ne arată bucata mare de metal zimțată care a sfâșiat anvelopa.

S-a întunecat și bombardamentele au încetat. În interiorul bazei, ei se agață cu nerăbdare de radio pentru a primi vești de la echipa de lunetiști. Kusch și „Brit” se plimbă.

„Fantomă” îi telefonează fiicei sale de șapte ani, care-i strigă entuziasmată prin speaker: „Te iubesc, tati!” Este o scurtă izbucnire de normalitate.

Șapte ore mai târziu, după o scurtă repriză de somn, este timpul pentru extracție. Ne adăpostim în clădire în timp ce se trage o salvă de focuri incendiare, apoi ne urcăm înapoi în Humvee.

De data aceasta este întuneric, dar Kusch încearcă să conducă din memorie, evitând să aprindă farurile, ca să nu atragă atenția. O altă oprire bruscă și echipa de lunetiști formată din doi oameni se întoarce în Humvee.

Ușurarea este palpabilă.

Kuzia spune: „O lovitură, o țintă.”

Mai târziu, le arată reporterilor înregistrarea video din telescopul de noapte. Spune că era vorba de un mitralior rus care trăgea asupra trupelor ucrainene în apropierea liniei de front.

Acum se vor odihni până la misiunea de mâine-noapte. Kuzia spune: „Sunt fericit că m-am întors și mă bucur că toată lumea este în viață.”

În ultimele șase luni, mai mulți membri ai echipei au fost răniți, inclusiv comandantul „Fantomă”. Dar niciunul dintre ei nu a fost ucis.

„Fantomă” spune că „fiecare călătorie poate fi ultima noastră, dar facem o faptă nobilă”.

O echipă mică de lunetiști nu va câștiga acest război și nici măcar nu va recupera Bahmut. Dar ei cred că au un impact.