„Nu ai unde să te ascunzi”. CNN: O întrebare frământă trupele ucrainene pe fondul contraofensivei

Soarta sa reprezintă o problemă mai mare pentru Ucraina, în timp ce aceasta merge înainte. După bătăliile acerbe ale avansării Ucrainei, abia dacă a mai rămas în picioare un zid de pe forțele Kievului să poată apăra terenul recucerit, ceea ce face ca progresul obținut cu greu să fie vulnerabil în fața artileriei contondente a Rusiei.

Este exact ceea ce s-a întâmplat luni, când se spune că bombardamentele persistente au făcut praf ruinele satului.

Pentru trupele care au luptat pentru Staromaiorske, un amestec de forțe ucrainene de apărare teritorială AREY din Krivoi Rog și de pușcași marini, lupta a fost cea mai recentă din multe altele, în care pierderi istovitoare au marcat fiecare 100 de metri recâștigați.

Un soldat din forțele AREY, cu indicativul Krivbas, a accelerat spre front în timp ce descria principalul pericol al atacului de zece zile de la Staromaiorske, la finalul căruia forțele rusești au fugit brusc dintre ruine.

„Când ataci sub bombardamentul inamicului, nu ai unde să te ascunzi”, a spus Krivbas despre satul în ruine. „Asta este partea cea mai grea”.

El a spus că rușii au încercat să recucerească satul de două ori cu grupuri mici de trupe de când a căzut săptămâna trecută.

Poziția Ucrainei este cu atât mai dificilă cu cât forțele rusești se află pe partea estică a râului, putând folosi granița naturală a acestuia, de unde pot trage cu artileria. Aceste ultime progrese rămân de mică amploare, dar au venit după ce oficialii Pentagonului au sugerat că Ucraina a trecut la o viteză superioară în contraofensiva sa de luni de zile și că în sfârșit a angajat rezerve în luptă.

Speranțele sunt mari pentru un ritm mai rapid de avansare, dar au fost diminuate de amenințarea foarte reală a puterii aeriene rusești și de epuizarea ucrainenilor, au declarat pentru CNN trupele din satele de pe linia frontului.

„Bine ați venit în Mordor”

Krivbas s-a plimbat printre ruinele din Neskuhne, un oraș mai mare eliberat de Ucraina cu câteva săptămâni în urmă, în timp ce descria tenacitatea și viclenia forțelor rusești cu care a luptat acolo.

Înaintea asaltului, Ucraina a evaluat că doar 20 de ruși apărau orașul. Dar mai erau încă 200 ascunși în diverse subsoluri, care nu ieșeau nici măcar pentru a folosi toaleta, folosind, se pare, sticle de plastic în subteran pentru a evita dronele de supraveghere ucrainene.

Drept urmare, Ucraina a crezut că forța sa de 70 de oameni era copleșitoare, dar în schimb a întâmpinat o rezistență mai dură decât se aștepta.

Lupta acerbă pentru Neskuhne s-a încheiat, a spus Krivbas, în sala de sport a școlii, unde parașutiștii ruși au avut ultima lor rezistență înainte de a fugi. El face un gest spre gunoaiele care împânzeau podeaua școlii și spre condițiile îngrozitoare în care păreau să trăiască ocupanții, înainte ca bătălia să dea foc clădirii.

Graffiti-ul de pe perete este la fel de sumbru: „Nu există dragoste”, „Dumnezeu este cu Rusia”, „Bine ați venit în Mordor”.

Este un nihilism care nu face decât să amplifice o întrebare-cheie pe care o au forțele ucrainene: de ce trupele rusești luptă atât de mult pentru aceste mici așezări? Pe măsură ce împing mai departe în teritoriul ocupat, lupta rămâne la fel de dură.

Faptul că forțele rusești luptă cu atâta perseverență pentru fiecare așezare a ridicat îndoieli cu privire la afirmațiile conform cărora linia defensivă a Rusiei este feroce, dar subțire.

„Sper că atunci când vom trece de ultima lor linie de apărare, atunci vor începe să fugă„, a declarat Krivbas. „Deocamdată ei încă simt că există ceva în spatele lor”.

Recenta desfășurare a rezervelor ucrainene și discuțiile despre o nouă fază a contraofensivei nu pot decât să ridice moralul.

„Simțim sprijin, dar suntem foarte foarte obosiți”, a spus Krivbas.

„Nu le înțeleg motivația”

Tenacitatea brutală a tacticilor rusești rămâne neclintită.

În mijlocul tirurilor constante de obuze, Serhei, un comandant AREY, a declarat: „Tacticile lor nu s-au schimbat. I-au trimis la înaintare pe condamnații Storm Z, fără comunicații sau informații”.

Astfel de asalturi ale prizonierilor – valuri de recruți slab echipați din închisorile rusești care sunt adesea descriși drept „carne de tun” – sunt folosite pentru a expune pozițiile de tragere ucrainene, astfel încât soldații ruși mai bine pregătiți să îi poată ataca, a spus el.

El a adăugat: „Ei stau până la moarte. Nu le înțeleg motivația. Sau pentru ce luptă”.

Trupele sale au arătat o mică broșură rusească intitulată „De ce luptăm”, găsită în pozițiile rusești capturate, care oferă o narațiune deformată a cauzelor invaziei, spunând că Rusia a fost atacată și nu a avut de ales decât să se apere.

Un alt eliberator din Staromaiorske, cu indicativul „Reva”, a spus că rușii ar fi folosit un gaz iritant pe linia frontului.

„Se trăgea haotic [din partea rușilor], pentru a afla pozițiile noastre. Apoi, gazul. Nu îl simți. Se mișcă încet la nivelul solului. Îmi împachetam rucsacul când am simțit arsuri în gât și în nas”, și-a amintit el.

Chiar și minele puse de ruși erau o capcană.

Un tânăr genist, care își spune Volt, a descris cum sub minele antitanc pe care le-a găsit erau puse grenade, astfel încât acestea să explodeze dacă mina mai mare era mișcată, provocând o dublă explozie.

Ucraina a accelerat ritmul. Numai că trupele sale nu știu cât de mult va mai continua această luptă acerbă.