BBC: Ce ne spun cele mai recente hărți despre al optulea continent al lumii

În 1820, o navă rusă plină de marinari și, în mod ciudat, pinguini – destinați cinei bărbaților – au localizat un țărm de gheață impunător. Era prima dată când fusese observat platoul de gheață Fimbul, marcând descoperirea oficială a noului continent: Antarctica. Evenimentul a consolidat ideea modernă, propagată prin majoritatea hărților concepute în lumea anglofonă, că există șapte mase terestre majore.

Actualmente, elevii, exploratorii și politicienii acceptă, în general, împărțirea precisă a maselor terestre ale lumii în aceste unități simple, care includ Europa, Asia, Africa, America de Nord, America de Sud, Australia și Antarctica.

Dar în 2017, istoria a luat o turnură neașteptată: modelul celor șapte continente a fost o greșeală de la bun început. Acesta omite Zealandia, un pământ demult pierdut din sud-estul Australiei, cunoscut și ca al optulea continent uitat al lumii. Savanții au suspectat mult timp existența acestei mase de pământ sudice suplimentare, pierdute timp de 375 de ani în mare parte din cauza faptului că este aproape în întregime scufundată în 1-2 km sub apă. Acum, ei încep să-i descopere secretele.

Recent, o echipă internațională de cercetători a publicat cele mai detaliate hărți ale Zealandiei de până acum, încorporând cele cinci milioane de kilometri pătrați ai acestei regiuni subacvatice, precum și geologia sa. Astfel, ei au descoperit indicii cu privire la modul în care s-a format acest continent misterios și de ce a fost ascuns sub valuri în ultimile 25 de milioane de ani.  

Un început străvechi

Se crede că Zealandia s-a format în urmă cu aproximativ 83 de milioane de ani, în timpul perioadei cretacice târzii. Cu toate acestea, parcursul său a început cu 100 de milioane de ani mai devreme, când supercontinentul Gondwana a început să se fărâmițeze. Pe măsură ce se dezintegra, cel mai mic, îngust și tânăr continent al lumii a căpătat contur, în timp ce regiunile Gondwanei care se aflau cândva în nord-vestul și sud-vestul său au devenit Australia și respectiv Antarctica.

Probabil că toată sau o bună parte a Zealandiei a fost o insulă pentru o anumită perioadă de timp. Dar cu aproximativ 25 de milioane de ani în urmă, aceasta a dispărut sub ocean.

Primele indicii reale că Noua Zeelandă ar putea reprezenta doar o porțiune minusculă, vizibilă a unei mase vaste și anonime de pământ au apărut în 2002, când oamenii de știință au utilizat batimetria – studiul adâncimii apelor – pentru a analiza regiunea. Oceanul deasupra masei de pământ pe care acum o numim Zealandia este considerabil mai puțin adânc decât apele care o înconjoară, sugerând că zona nu se află deasupra unei plăci tectonice –  ca în majoritatea oceanilor lumii –, ci deasupra uneia continentale.

Concluzia a apărut în 2017, când oamenii de știință au pus cap la cap mai multe dovezi, inclusiv informații despre rocile diverse pe care le conține și grosimea lor relativă – plăcile oceanice tind să fie mai subțiri – susținând că acesta este într-adevăr un nou continent. Pământul respectiv nu este doar un fragment desprins dintr-un alt continent sau un microcontinent, după cum s-a afirmat anterior, ci un continent veritabil, 95% din el fiind scufundat în apă.

Cu toate acestea, în pofida entuziasmului inițial adus de descoperirea unui nou continent, și după mai mult de un deceniu dedicat cercetărilor intensive, multe detalii legate de formarea timpurie a Zealandiei rămân a fi necunoscute. Asta se datorează în parte faptului că s-a produs un eveniment bizar la desprinderea Zealandiei din Gondwana.

O desprindere problematică

În 2019, o echipă internațională de savanți a cartografiat formațiunile geologice din sudului Zealandiei. Cercetările lor au dezvăluit că, la un moment dat, Zealandia s-a extins sub presiunea forțelor tectonice, care au făcut continentul subțire comparativ cu plăcile continentale obișnuite și au creat rupturi care au devenit ulterior cruste oceanice. În urma acestui proces, contientul s-a răsucit și asta a îngreunat reconstituirea istoriei sale pentru a-i afla forma inițială.

Analiza rocilor de pe continentul pierdut a revelat că extinderea s-a produs în două etape. Prima a început cu aproximativ 89-101 milioane de ani în urmă, generând o ruptură care a devenit Marea Tasmaniei, aflată între Australia și Noua Zeelandă. A doua etapă a început cu 80-90 de ani în urmă și a dus la desprinderea Zealandiei de vestul Antarcticii și crearea oceanului Pacific. Dar existau multe mistere rămase neelucidate, iar cealaltă jumătate a continentului încă nu fusese studiată detaliat.

O scufundare graduală

Pentru ultimul lor studiu, un alt grup de cercetare – care includea o bună parte din geologii de la început – a cartografiat nordul Zealandiei.

De data aceasta, ei au analizat rocile care au fost extrase din Fairway Ridge, o regiune din sudul Pacificului, lângă coasta Australiei, care constituie cel mai nordic vârf al Zealandiei. Aceste rămășițe străvechi, care nu au avut parte de o zi uscată în ultimele 25 de milioane de ani, includeau o combinație de roci magmatice – rocile formate în urma activităților vulcanice – și roci sedimentare formate în bazinele puțin adânci din proximitatea coastei Zealandiei.

Analizând compoziția lor chimică și izotopii radioactivi din componența lor, savanții au estimat vârsta și orginile rocilor. Cele mai vechi erau niște pietricele care datează din Cretacicul timpuriu (aproximativ 130-110 milioane de ani), urmate de gresiile din Cretacicul târziu (aproximativ 95 milioane de ani) și bazalturile relativ tinere din Eocen (aproximativ 40 milioane de ani).

Hărțile rezultate ale Zealandiei au transformat-o dintr-o masă amorfă de pământ într-un loc cu multe benzi de o geologie distinctă, care se întind pe toată lungimea sa, de la nord-vest până la sud-est. Acestea se armonizează cu geologia vestului Antarcticii, formând un soi de puzzle, ceea ce confirmă că regiunea respectivă și Zealandia au fost cândva unite.

Următoarea etapă a investigației a constat în măsurarea anomaliilor magnetice ale fundului oceanic din jurul Zealandiei. Aceste variațiuni ale forței câmpului magnetic al Pământului redau istoria invizibilă a modului în care plăcile tectonice s-au deplasat pe parcursul timpului. Ele au dezvăluit mai multe despre extinderea continentului în trecutul străvechi, care a continuat timp de milioane de ani și chiar și-a schimbat direcția, generând formarea unui continent super subțire care în cele din urmă s-a scufundat.

Zealandia începe să își dezvăluie în sfârșit secretele. Dar în contextul în care majoritatea acestei mase misterioase de pământ se află la kilometri întregi sub apă, va lua ceva timp până când le va dezvălui pe toate.