Salvator la seismul din 1977: „Voiau morţii lor, să-i îngroape creştineşte”. Supravieţuitoare a cutremurului: Nu ai cum să uiţi aşa ceva

Catrinel avea 7 ani în 1977. A supravieţuit după ce blocul Nestor, în care locuia, s-a prăbuşit la cutremurul din 4 martie.

După 40 de ani,revine pentru prima oară în acel loc şi vorbeşte despre momentele prin care a trecut: „Toată aripa dinspre Piaţa Victoriei s-a prăbuşit, a acoperit complet strada, nu mai exista stradă.  Era un munte imens de moloz. A fost un huruit pe care nu vi-l puteţi imagina şi scrâşnet, un vuiet îngrozitor. Şi cred că cel mai cumplit lucru era un continuu ţipăt, ţipete de oameni care erau ca un vaiet continuu, pe toată durata cutremurului. Când am ieşit din bloc a fost iar un moment de şoc, când am văzut ce se întâmpla. Mi-a rămas în minte faptul că era o maşină care rămăsese cumva agăţată şi farurile erau aprinse„.

Ce simte acum, întoarsă după 40 de ani în acel loc: „E foarte emoţionant, pentru că retrăiesc toate momentele, nu ai cum să uiţi aşa ceva.”

Salvatorii-cascadori de la studiourile Buftea au salvat atunci peste 150 de oameni. Dar au scos de sub dărâmături şi sute de cadavre.

Mircea Pascu, salvator-cascador: „Am auzit nişte strigate şi am început să săpăm…până în dreptul etajului 3. Ne-am târât sub plafoanele astea, am dat la o parte molozul şi aşa am dat de primul supravieţuitor  , de la etajul 3, si m-am tarat sub plafoane, si asa an dat de primul suprevieţuitor„.

Mircea Pascu, salvator-cascador, înregistrare din martie 1977: „Era perfect lucid. Lângă el erau soţia moartă şi copilul.”

Cascadorii şi-au asumat atunci riscuri peste limitele omeneşti. Au câştigat de fiecare dată pariurile cu moartea. Cu o singură excepţie: cascadorul Tudor Stavru, care a murit atunci.

Oamenii voiau cu disperare să-i recupereze pe ce dragi de sub dărâmături. Mulţi dintre ei nu mai erau, însă, în viaţă.

„Voiau morţii lor, să-i îngroape creştineşte„, spune Dan Steinhardt, salvator-cascador la cutremurul din  1977.