Semnificația zilei. Honore de Balzac, erou împotriva tuturor

În principiu, cuvântul “geniu” pare greu de definit. Sună grav și definitiv. Și-l folosim rar. În realitate, pe atât e de ușor când dai peste oameni geniali. Am putea să-l definim rostind mai multe nume proprii cu care suntem obisnuiți: Tolstoi, Einsterin, Mozart. Dar, ca să dai o definiție completă a cuvîntului, unul singur cuprinde tot: Balzac.

Când era mic Balzac era gras, bolnăvior, nu-l ducea foarte tare capul și era urât rău de tot.

Când s-a făcut mare a rămas la fel de gras, s-a făcut și mai urât și, în ciuda urâțeniei, a devenit ușor afemeiat. Un singur lucru s-a schimbat esențial. Puțina minte pe care o avea s-a transformat într-un talent uriaș.

A plecat de la țară să cucerească Parisul. După standardele de la Hollywood, n-a reușit! În realitate, a cucerit mult mai mult. Balzac și-a trăit viața pe credit. Era mereu plin de datorii fiindcă antama bani pentru ceea ce nu scrisese încă. Nu știu cât era Roborul pe vremea aia, dar dacă era mare, Balzac ar fi sfârșit în boscheți!

Spre comparație, Tolstoi era maestru în înțelegerea omului ca animal, Dostoievski știa cum gândește. Balzac le știa pe amândouă.

Omul rău, omul bun, omul prost, viclean, omul care nu știe că e rău, bun, prost sau viclean, toți sunt în scrierile lui descriși cu o duioșie infinită. Ca să nu credeți că este o exagerare,citiți “Vărul Pons”!