Semnificația zilei | Ziua Mondială a Persoanelor Vârstnice

Astăzi e Ziua Mondială a Vârstnicului. Adica a bătrânului. N-am înțeles niciodată de ce cu o pudibonderie bizară ne ferim de cuvântul “bătrân” și îl inlocuim cu “vârstnic”. Cu toate că vine din latină și e vechi de câteva mii de ani, cuvântul n-a căpătat decât în mintea noastră contorsionată de corectitudini politice conotații peiorative. Cuvântul  “bătrân” vine din latinescul “veteranus”.

Iar în română a ajuns prin betacizare “beteran”. Apoi prin elidarea vocalei intersilabice “e a” devenit “betran” iar modificările fonetice ulterioare l-au adus la forma “bătrân”. “Veteranus” spre deosebire de ”senectus” era “cel lăsat la vatră”. Își făcuse datoria față de Imperiu și acum i se cuveneau respect și odihnă.

Conotația de “înțelept”, “experimentat” există și la “veteran” și la “senect”. Iar de-a lungul istoriei multora li s-a zis “cel bătrân” în sens eminamente pozitiv. Mircea cel Bătrân, Breugel cel Bătrân și așa mai departe.

Hipercorectitudinea asta politică nu e decât rizibilă. Nu înseamnă că-i respectăm mai mult pe bătrânii noștri dacă le spunem vârstnici.

E și un proverb românesc “Cine n-are bătrâni să-și cumpere”. Ia să traducem în limbaj corect politic. Iese cam așa “Cine n-are persoane vârstnice să-și achiziționeze”.

Hai să ne revenim și să le urăm bătrânilor, vârstnicilor, seniorilor, veteranilor sau cum vrem să le mai spunem “La mulți ani, viață lungă, sănătate și bucurii!”.