Pacienții cu hemofilie sunt afectați de pandemia de coronavirus

Nicolae Oniga are hemofilie şi luptă pentru semenii cu aceeaşi boală gravă a sângelui. Ei riscă să facă hemoragii din senin, iar unii pot sângera mortal şi de la o lovitură uşoară, în lipsa terapiei.

Din cauza pandemiei, mulţi n-au mai ajuns la recuperare și nici să-şi ia tratamentele. Le-a fost şi frică de COVID. În unele spitale nici nu au mai avut acces. Dar au fost şi sincope fiindcă, în plină criză, banii pentru terapii n-au mai fost alocaţi pe trei luni de la casa de asigurări, ci lunar.

Mulţi nu au parte de îngrijiri şi din cauză că sunt doar două centre pentru hemofilie în toată ţara, la Bucureşti şi la Timişoara.

În 2017, bugetul pentru hemofilie aproape că a fost triplat. Acum toţi bolnavii pot primi tratamentul care previne sângerările, însă de-abia anul trecut, consumul s-a apropiat de minimul recomandat în Uniunea Europeană.

În alte ţări din Occident, precum Austria, de exemplu, pacienţii cu hemofilie pot să sune la orice oră la un număr de urgenţă la care se pot sfătui cu un specialist în caz că au probleme. Ei primesc acasă tratamentul profilactic, acela care îi fereşte de complicaţii invalidante. Şi au o viaţă absolut normală, fără handicap. O viaţă normală îşi doresc şi cei 1600 de pacienţi cu hemofilie din România, dintre care 450 sunt copii. Iar experienţa altora arată că se poate.