CORESPONDENȚĂ DE RĂZBOI Jitomir, după bombardament. Printre ruine, foc și fum, oamenii scotocesc după ce le-a mai rămas din viața de dinainte: haine, încălțăminte, fotografii, electrocasnice, jucării

“Casa mea este distrusă. Ieri a fost găsită o persoană decedată. Astăzi nu știm nimic, posibil să mai fie și altele”.

„(A mai rămas ceva din apartament?) Nu, nu a rămas nimic. Doi bărbați au decedat”.

„Iată, iată averea ei, ce a putut să salveze din apartamentul ei”.

În Jitomir, imaginile sunt greu de privit. În urma bombardamentelor, unele clădiri aproape că au fost puse la pământ. Printre resturile de moloz se zăresc rămășițe ale vieții care înainte era aici, fotografii cu oameni, haine, încălțăminte, un carnețel cu notițe. Unii s-au întors ca să mai salveze câte ceva, în timp ce pompierii se chinuie să stingă focuri care încă mocnesc. În clădirea din imagini, până ieri, militari dar și civili și-au dus viața împreună.

ALEX COSTACHE, trimis special al TVR în Ucraina: Bomba a fost lansată de un avion din direcția aceea, a lovit această clădire chiar în mijloc. Este vorba despre un bloc de locuințe pentru militari, dar și pentru civili. Acum, pompierii încearcă să stingă incendiul, caută eventuale victime și încearcă să recupereze bunurile care mai pot fi salvate. De exemplu, acolo sus o bicicletă a rămas agățată în dărâmături.

Aproape totul a fost făcut praf și pulbere. Oriunde privești, vezi bucăți de mobilier, geamuri sparte, jucării, electrocasnice, calorifere aruncate în afara clădirii, atât de mare a fost suflul exploziei. Mașinile au fost și ele distruse complet. Bărbatul din imagini este astăzi în viață pentru că nu era acasă atunci când a căzut bomba.

SERGHEI, localnic Jitomir: Aici locuiam, da. Acolo sus, cele două ferestre din mijloc. Acolo era apartamentul meu. Nu știu ce a mai rămas, ce bunuri mai pot recupera. Doi cumătri mă ajută și le coboară, dacă mai e ceva de salvat.

Printre ruine l-am întâlnit și pe Oleg. Venise ca să-și ajute amicul militar care locuia aici.

OLEG, localnic Jitomir: Din fericire, amicul meu a scăpat cu viață, dar apartamentul lui este distrus în totalitate. Toată agoniseala lui este pierdută. Nu știu ce va face de acum înainte.

STANISLAV, sergent ucrainean: Noi poate că vom muri, dar pământul nostru nu-l vom da. În cazul în care comunitatea internațională vrea să ne ajute, să ne ajute cu armament, astfel încât să ținem piept tancurilor rusești.

În mijlocul dărâmăturilor au fost găsite și fragmente din bomba care a lovit clădirea.

„(Este o bombă rusească?) Da, este rusească. Este coada de la bombă rusească”.

Într-o altă parte a orașului, localnicii încearcă să supraviețuiască zilnic acestui război.

LARISA, profesoară de biologie marină la Universitatea din Jitomir: Aici avem rucsacii pregătiți. Am pus documentele, banii și câteva lucruri. De asemenea, am pregătit și laptopurile, să le luăm cu noi în caz că trebuie să fugim. Iar în geanta asta am pus câteva haine mai călduroase, mâncare pentru cățel și alte lucruri necesare. Aici ținem proviziile de apă, în caz că va fi nevoie.

Larisa este profesoară de biologie marină la Universitatea din Jitomir. Viața nu mai este acum despre cursuri și cercetări, ci despre supraviețuire.

LARISA, profesoară de biologie marină la Universitatea din Jitomir: Clădirea aceasta are un subsol în care ne ascundem atunci când auzim alarmele antiaeriene. Dar, dacă nu mai avem timp să ne ascundem, ne adăpostim aici, pe acest coridor îngust. De fiecare dată luăm cățelul cu noi. Îi e foarte frică atunci când aude sirenele.

În orele în care alarmele nu sună, Larisa trimite scrisori și mesaje profesorilor de pretutindeni. Consideră că toată lumea trebuie să știe ce se petrece în Ucraina și toată lumea trebuie să ajute într-un fel sau altul, pentru ca acest coșmar să ia sfârșit.

LARISA, profesoară de biologie marină la Universitatea din Jitomir: Noi iubim Ucraina și nu vom pleca nicăieri. Ne vom apăra pământul nostru.

Din când în când, în Jitomir, peste sunetul alarmelor se aud clopotele. Ca într-o ultimă încercare a oamenilor de a-și trimite rugăciunile spre cer.