CEPA: Sindromul „Ivan Zima” sau cum devin inginerii ruși arme ale regimului Putin

Populația orașului Herson, ocupat de ruși, a observat ceva ciudat privind internetul la începutul lunii trecute. Unele site-uri și rețelele de socializare au devenit inaccesibile, la fel ca în Rusia.

Curând a devenit clar că traficul unui furnizor local, KhersonTelecom, a fost redirecționat permanent printr-un furnizor obscur de servicii de internet (ISP) numit „Miranda” către rețelele de telecomunicații rusești. Luna aceasta, cenzura s-a intensificat – „Miranda” a blocat accesul la Google, împreună cu YouTube, Viber și Instagram.

În Rusia, nimeni nu a auzit vreodată de „Miranda”, iar compania nu are clienți acolo. Asta pentru că este un ISP cu un obiectiv foarte special – să furnizeze servicii de comunicații în Crimeea după ce peninsula a fost ocupată de Rusia.

După anexare, majoritatea marilor corporații rusești a evitat să deschidă birouri în Crimeea de teama sancțiunilor, iar lista absenților a inclus nu numai bănci și companii aeriene rusești, ci și companii de telecomunicații. Cu toate acestea, cineva trebuia să lucreze pe teritoriile ocupate, și așa s-a găsit o soluție: de a crea întreprinderi complet noi, exclusiv pentru Crimeea.

Autoritățile ruse nu au putut lăsa acele noi afaceri să se bazeze pe talentul local – aveau nevoie de expertiza și abilitățile de management ale specialiștilor ruși. Și asta a însemnat că managerii ruși s-au confruntat cu alegerea personală de a se muta în Crimeea.

„Un bărbat care a făcut această alegere a fost Ivan Zima, în vârstă de 43 de ani, atunci vicepreședintele Rostelecom, operatorul național de distanță lungă din Rusia, care a acceptat să ajute la lansarea unui furnizor de telecomunicații în Crimeea. Povestea lui Zima este cheia pentru înțelegerea Rusiei moderne, deoarece fără oameni ca el sistemul nu ar funcționa. El este o piesă esențială a mașinăriei autoritare și există mii de alții asemeni lui, personal salariat la fel de lipsit de motivație politică și mândru să-și ofere serviciile”, scriu autorii analizei.

Zima nu a fost numit politic și nu este un activist pro-Kremlin. La mijlocul anilor 1990, a absolvit Universitatea Tehnică de Stat din Irkuțk cu o diplomă în inginerie radio și și-a dat seama rapid că telecomunicațiile erau destinate să devină o industrie înfloritoare în Rusia. A fost anul în care ministrul rus al comunicațiilor Vladimir Bulgak, și el de profesie inginer radio, a realizat cel mai important proiect din viața sa. În decurs de trei ani, peste 70% din toate stațiile telefonice interurbane rusești au fost înlocuite cu upgrade-uri digitale folosind echipamente fabricate în Occident, în timp ce cele 2.000 de linii analogice internaționale au fost schimbate cu 66.000 de linii digitale.

„Bulgakunder a înțeles că Rusia avea nevoie disperată de comunicații moderne și că industria locală nu poate oferi tehnologia. Ocolirea vechilor fabrici sovietice pentru a cumpăra tehnologie străină a ajutat consumatorul, dar cu un cost enorm – mulți producători autohtoni s-au prăbușit, lăsând mii de angajați fără muncă. Cu toate acestea, până în 1995, Rusia avea o industrie de comunicații națională modernă, dominată de Rostelecom, operatorul național de distanță lungă. Trei ani mai târziu, tânărul Ivan Zima s-a alăturat companiei ca inginer de frunte. A fost ambițios și a muncit din greu. La mijlocul anilor 2000, a primit o diplomă de MBA la o universitate de telecomunicații din Moscova”, notează Soldatov și Borogan.

În câțiva ani, Zima și-a pavat drumul spre funcția de vicepreședinte senior al Rostelecom pentru dezvoltarea rețelelor de comunicații și și-a făcut o reputație de inginer bun.

Dar până în 2011, rolul dezvoltării rețelei de comunicații în Rostelecom a însemnat o serie de lucruri, inclusiv un rol în asigurarea realegerii lui Vladimir Putin. Protestele de la Moscova din acel an au fost provocate de fraudarea masivă a voturilor în timpul alegerilor pentru Duma de Stat. Partidul de guvernământ Rusia Unită a înșelat fără rușine, iar comportamentul său a fost urmărit pe scară largă de jurnaliști și activiști din întreaga țară.

„În 2012, au fost programate alegeri prezidențiale. Pentru a calma protestele, Putin a promis că va instala camere video la secțiile de votare din toată țara, astfel încât secțiile de votare să poată fi monitorizate online de oriunde. Sarcina sensibilă din punct de vedere politic i-a fost atribuită Rostelecom, iar în cadrul companiei i-a revenit lui Ivan Zima să sarcina de a îndeplini promisiunea lui Putin. A instalat rapid camere în toată Rusia – și la timp pentru alegeri.

Zima nu a fost intervievat, așa că e greu să ne dăm seama ce gândește. Poate că și-a spus că a dezvoltat doar un proiect tehnologic, ceva pentru care un inginer este instruit. Sau poate și-a spus că a ajutat la transparentizarea alegerilor. La urma urmei, toată lumea știa că, în timp ce Rusia Unită era nepopulară și trebuia să trucheze alegerile din Duma pentru a câștiga, Putin era cu adevărat popular. Zima l-a ajutat pur și simplu să se întoarcă la Kremlin.

A fost primul mare proiect politic al lui Zima și, după ce și-a dovedit abilitățile, au urmat curând și altele. Al doilea proiect i-a fost și mai drag inimii lui Putin. Zima a fost însărcinat să construiască un sistem de telecomunicații pentru Jocurile Olimpice din 2014”, se mai arată în analiză.

Încă o dată, nu a fost nimic greșit, la suprafață, în construirea unei rețele de telecomunicații pentru Olimpiadă. Dar a fost proiectul personal al lui Putin, iar în țări cu regimuri precum Rusia, Jocurile Olimpice „nu sunt niciodată despre sport, ci întotdeauna despre proiecția puterii și a politicii”. Jocurile de la Soci au implicat, de asemenea, un efort enorm de supraveghere din partea serviciilor de securitate ale Rusiei, dar poate că Zima s-a gândit că nu era treaba lui să pună în discuție hardware-ul serviciilor de securitate instalat în rețeaua sa.

„Cu toate acestea, era din ce în ce mai greu să evite realitatea. În aprilie 2014, Rostelecom a anunțat planuri de a deschide o sucursală în recent invadata Crimeea și de a investi 15 miliarde de ruble (aproximativ 250 de milioane de dolari) în dezvoltarea rețelei sub conducerea actualului vicepreședinte. La scurt timp după aceea, Rostelecom s-a răzgândit din cauza fricii de sancțiuni occidentale și, în schimb, a fost lansat un nou operator. Se numea „Miranda-media”, iar Zima a demisionat din compania sa mamă pentru a deveni noul CEO”, scriu Andrei Soldatov și Irina Borogan.

În cei cinci ani, din 2014 până în 2019, Zima a condus „Miranda-media”, principalul operator de telecomunicații din peninsula ucraineană ocupată. În 2019, în cele din urmă, i s-a permis să se întoarcă în Rusia continentală, iar Rostelecom l-a reangajat ca vicepreședinte responsabil cu telecomunicațiile în marea regiune Volga. A început să urce încă o dată pe scara corporativă și în ianuarie a fost promovat din nou. De data aceasta pentru a conduce proiectele digitale ale Rostelecom, care includ supraveghere video, transport și servicii de locuințe. Părea visul unui inginer: aplicarea soluțiilor digitale în aproape toate domeniile vieții cu bugete aproape nelimitate într-o țară imensă precum Rusia.

Și nu pentru prima oară, politica (și Putin) a intervenit. În februarie, liderul Rusiei și-a lansat războiul total împotriva Ucrainei, iar Zima a primit un alt apel de la Kremlin. Pe 11 mai, Zima și-a reluat rolul de CEO al „Miranda-media”.

Dar noua „Miranda” nu era cea veche. A avut o misiune recent creată de a-și extinde activitățile în teritoriile ocupate de ruși din sudul și estul Ucrainei, inclusiv introducerea supravegherii și cenzurii rusești. În esență, Ivan Zima era acum unul dintre jucătorii cheie în administrația ocupației.

„Când am cercetat cartea noastră „Rețeaua roșie” și ani de zile după aceea, am avut nenumărate conversații cu ingineri ruși implicați în dezvoltarea tehnologiilor de supraveghere și am încercat să înțelegem de ce nu i-a interesat modul în care acestea sunt utilizate. Ei repetau întotdeauna același argument: „Dacă guvernele ascultă conversațiile oamenilor, nu este vina microfonului”.

Exista o convingere profundă că nu poartă nicio responsabilitate pentru acțiunile lor. Am ajuns la concluzia că învățământul ingineresc din Uniunea Sovietică se concentrase pe probleme tehnice, fără atenție la întrebările umane, etice și morale. Inginerii trebuiau să deservească complexul industrial sovietic, pe cel militar și de securitate. Pregătirea inginerilor ruși nu a fost niciodată reformată după prăbușirea Uniunii Sovietice.

Și acum, când Kremlinul poartă cel mai mare război de agresiune din ultimele decenii și acei ingineri ajută la instalarea unui regim de ocupație opresiv, inginerii țării fac ceea ce li se spune. Bărbați și femei care au fost învățați să nu privească niciodată imaginea de ansamblu.

Zima, un exemplu strălucitor al acestei tipologii de tehnocrat, specialist în dezvoltarea rețelelor, este acum ocupat să le închidă, astfel încât Google și Instagram sunt refuzate maselor țării.

Moștenirea sovietică este încă vie. Și mortală”, conchid Soldatov și Borogan.