Șansa unică pe care a avut-o Ucraina, prin comparație cu Rusia, în perioada post-sovietică. Explicațiile economistului Daron Acemoglu

După două luni în care Moscova a declanșat un război total împotriva Ucrainei, a devenit clar că sancțiunile occidentale sunt insuficiente pentru a opri armata rusă. Însă după ani în care regimul Putin și-a înăsprit stăpânirea asupra țării, nici societatea rusă, nici elita nu par a avea vreo influență asupra politicii de agresiune a Kremlinului. Cum au devenit elitele ruse atât de neputincioase? Și mai există vreo speranță pentru o Rusie democratică?

Pentru răspunsuri la aceste întrebări, site-ul Meduza a apelat la economistul Daron Acemoglu, profesor la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) și coautor al cărții De ce eșuează națiunile: originile puterii, sărăciei și prosperității.

Un stat eșuat

Acemoglu consideră că Rusia a devenit un stat eșuat cu mult înainte de invadarea Ucrainei.

„Ei bine, cred că Rusia de fapt, din păcate, eșuase deja înainte de război. Și cred că războiul este doar o continuare a acestei tendințe. Uniunea Sovietică a avut o mulțime de probleme: instituționale, economice și, în ultimele sale etape, evident culturale. Și avea să fie foarte dificil să construiești ceea ce numim instituții incluzive pornind de la structura instituțională a Uniunii Sovietice. Nu știu dacă a fost chiar fezabil pe termen scurt, dar după ce Putin a venit la putere, cred că a inversat complet orice posibilitate de-a construi ceva care se apropie de incluziune.

Putin a fost ajutat în acest sens de multe lucruri, de faptul că Rusia, Federația Rusă, putea acum să se integreze mai bine în economia mondială și să se bazeze pe resursele sale naturale. Și prin faptul că era în afara legii, întregul proces a devenit în afara legii. Prin urmare, i-a fost foarte ușor să construiască o coaliție suficient de puternică, înrădăcinată în KGB, înrădăcinată în puterea emergentă a oligarhilor și, de asemenea, în controlul presei. Dar cred că a mers într-o măsură pe care puțini oameni ar fi putut s-o prevadă la momentul respectiv”, a argumentat economistul.

O caracteristică a sistemului pe care Putin a reușit să-l construiască este că „devine complet izolat și înconjurat de lachei și, prin urmare, devine din ce în ce mai atras de propria propagandă”, a spus Daron Acemoglu.

„Vedeți asta în Turcia cu Erdogan. Am văzut asta în multe națiuni africane când aveau proprii lor conducători cleptocrați. Și apoi, odată ce se întâmplă așa ceva, devine foarte periculos, pentru că într-adevăr nu există controale instituționale. Aceasta a fost logica sistemului pe care Putin l-a construit. Dar nici nu există voci care să-i spună lucruri care vor fi dezastruoase pentru el și pentru Rusia”, a subliniat Acemoglu.

„Multe țări care au ajuns în acest stadiu nu au fost suficient de puternice pentru a produce cu adevărat daune. Republica Democratică Congo, sub conducerea lui Mobutu, putea produce daune regionale într-o oarecare măsură – dar avea limite. Dar Rusia, din nou, acum, ca moștenire a trecutului, are arme nucleare, are o armată enormă care nu are doar arme nucleare, ci și alte armamente foarte moderne, precum și o forță cibernetică super-dotată”, atrage atenți economistul.

Faza a doua a eșecului

Rusia a intrat acum într-o a doua etapă a destinului său, expertul MIT.

„Așadar, cred că este o continuare completă a eșecului anterior, eșecului instituțional, eșecului economic care, în mare măsură, a creat foarte puține câștiguri pentru poporul rus, dar a îmbogățit o uriașă oligarhie cleptocrată, mulți dintre oligarhi trăind la Londra, nu la Moscova. În fine… Acum intrăm în a doua fază a acelui eșec. Și asta este de fapt foarte periculos pentru lumea exterioară, la fel de mult ca și pentru poporul rus. Nu sunt un expert în Rusia, așa că îmi este foarte greu să spun ce se poate întâmpla în interiorul Rusiei. Deci, atunci când cineva ca Mobutu în Republica Democratică Congo sau Mugabe din Zimbabwe se angajează în acest tip de acțiuni care sunt periculoase pentru regim, periculoase pentru el însuși și, desigur, ruinătoare pentru oameni, există forţe din cadrul regimului care pot încerca să îi doboare. Dar cred că știți, cel puțin din exterior, controlul lui Putin este suficient de ferm încât să nu fie posibil”, a subliniat economistul.

KGB-ul, cultura și democrația

Va ajunge Rusia vreodată o țară cu adevărat democratică?

Acemoglu: „În primul rând, uită-te la cultura rusă. Dacă te întorci în secolul al XIX-lea, deși Rusia țaristă este un loc oribil pentru iobagi și pentru țărani – extrem de inegal, există destul de multă represiune -, ai cea mai bună literatură, o parte din cea mai bună muzică, cele mai bune teze ale gândirii politice provenind din Rusia. Este complet integrată în unele părți ale Occidentului. În anumite privințe, este de fapt mai avansată și mai aventuroasă intelectual.

Deci, este greu de spus că Rusia în ansamblu este un fel de spațiu cultural «retrospectiv». Dar, evident, există un set specific de norme și ierarhii care au fost stabilite de-a lungul mai multor secole, conform cărora o mare parte a populației este aservită. Dacă te uiți la iobăgia rusească – nu sunt un expert -, dar iobăgia din Anglia sau în Franța a fost crudă, iar iobăgia rusească a fost mult mai crudă. Deci, acest tip de ierarhie, desigur, lasă cicatrici. Dar nu cred că există o cultură rusă specifică care să fie neschimbată. Și cred că Ucraina demonstrează că… știți, Ucraina, într-un fel, este un adevărat ghimpe în talpa lui Putin, în același mod în care Taiwan și Hong Kong sunt un ghimpe în talpa conducerii comuniste chineze, deoarece arată exact care este alternativa.

Dacă ai de gând să privești înapoi și să definești un fel de cultură rusă la sfârșitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea, care va condamna țara la opresiune, nu ai spune că este foarte diferită atmosfera la Kiev decât în Sankt-Petersburg (…) Deci, cred că este un proces dureros. Și cu siguranță, dacă KGB-ul ar fi fost la fel de puternic în Ucraina precum a fost la Moscova, nu cred că Ucraina ar mai fi fost cea de-acum.  Dar cred că KGB-ul sau serviciile de securitate sunt mult mai importante pentru povestea rusă decât cultura rusă.”