Cărăușia cu măgari și catâri, o tradiție pe cale de dispariție în zonele abrupte din centrul Italiei

Andrea Fliponi are 42 de ani și trăiește în Umbria, unde este pădurar. Nu s-ar descurca fără catârii lui și singurul cal pe care îl are.

ANDREA FILIPPONI, pădurar: „Mai întâi venim aici să tăiem copaci cu fierăstrăul, apoi luăm lemnul şi cu ajutorul catârilor îl transportăm. Iarna tăiem copacii şi din vară până în octombrie cărăm buştenii.”

Animalele așteaptă răbdătoare să fie încărcate hamurile speciale. Fiecare catâr poate duce în spate până la 200 de kilograme. Filiponi este ultimul cărăuș din regiunea Ferentilo. Face același lucru pe care l-a făcut și tatăl său. În fiecare zi se trezește la ora 5.00, își hrănește catârii, apoi pleacă să adune lemnul. Nu mai târziu de miezul zilei, când căldură devine insuportabilă.

ANDREA FILIPPONI, pădurar: „Această tradiţie se va stinge odată cu noi. Nimeni nu vine în urma noastră să facă asta.”

Un catâr învățat să care poate costa chiar și 2000 de euro. Și, în ciuda reputației proaste privind încăpățânarea lor, aceste cabaline sunt foarte inteligente, capabile să învețe mai repede ca rudele lor, măgarii și caii. Sunt prețuiți și pentru rezistența și temperamentul lor docil. De aceea sunt folosiți în toată lumea ca animale de lucru.