Cum îi afectează pe copii timpul petrecut în fața ecranelor. Psihologul Marius Zamfir explică ce trebuie făcut pentru a dezvolta mai bine sistemul neurologic al copiilor

Autismul nu este o boală care poate fi diagnosticată printr-o analiză medicală și nu există nici un tratament care să vindece autismul. Ceea ce denumim noi autism sunt doar o serie de comportamente pe care noi le observăm la copiii respectivi. Manualele de diagnosticare au undeva la 12-15 comporamente, dacă bifăm un minim de jumătate dintre acestea, noi putem pune diagnosticul de tulburare de spectru autist, a explicat  psihologul.

Marius Zamfir  spune că autismul virtual nu există ca diagnostic, numai că observand acești copii, vorbim de copii mici, care au avut un consum de 4-5 ore pe zi de ecrane, când începem recuperarea (…) vedem că se realizează mult mai repede ca la copiii cu autism ”clasic”. Pentru că ambele forme sunt, de fapt, o tulburare de neuroconectivitate, din anumite cauze nu se realizează rețelele neuronale. În autismul clasic vorbim de tulburări genetice, lipsește gena care produce aceste sinapse, aceste legături neuronale, a arătat  Marius Zamfir.

În autismul virtual se modifică genele pe producere a hormonului fericirii, serotonina și dopamina, de la  interacțiunea socială la acest gen de interacțiune cu ecranul.

Ecranele emit 25 de cadre pe secundă, dacă vorbim de transmisiunile clasice, dacă vorbim despre transmisiile HD, sunt 50 de cadre pe secunda, ceea ce declanșează plăcere la nivel neurologic, vizionarea unui ecran ca relaxare. Astfel, copiii primesc plăcere fără să depună niciun efort.

În spatele autismului virtual sunt foarte mulți copii cu telechinezie, cu deficit de atenție, cu probleme de motivație. Dacă lumea nu se învârte în jurul meu cu viteza aia cu care eu am fost învățat,  cu 25 de cadre pe secundă, mă învărt eu în jurul lumii și creez o relație de mișcare. Nu am motivație să iau o mașinuță, să o împing, să creez un joc simbolic cu ea, pentru că înseamnă un efort cognitiv, ori eu m-am învățat să primesc plăcere fără să depun efort. Copiii aștia merg la grădiniță și doamna din față nu prezintă interes, oricât de simpatică ar fi, pentru că nu se mișcă cu 25 de cadre pe secundă, a explicat psihologul Marius Zamfir.

Pentru a dezvolta mai bine sistemul neurologic la copii, psihologul spune că este nevoie de cantități de stres limitat controlat, asta însemnând, la un copil mic, stabilirea de reguli, de limite.

Recomandarea sa este ca un copil cu vârsta între zero și un an jumate  să nu stea deloc în fata ecranelor, cei între un an jumate și  doi ani, pot sta maximum jumătate de oră, între doi și șase ani maximum o oră pe zi, iar copiii cu vârsta între șase și 12 ani – maximum două ore pe zi.