Cum scapă Moscova de munţii de omăt. Un reportaj de Liviu Iurea

Staţiile de topire a zăpezii intră în funcţiune de la căderea primilor fulgi de nea şi până în primăvară, când înfloresc pomii.

Serghei – şofer:  „Lucrăm şi noaptea. Cărăm zăpada care a rămas în oraş. Când ninge abundent avem foarte mult de lucru. Până la sfârşitul unei ture, adică până la ora 17, facem şi 10 drumuri aici.”

Apa din bazinele în care se aruncă zăpada are o temperatură de 7 – 8 grade celsius. Astfel se grăbeşte procesul de topire.

În Moscova funcţionează cca 50 de staţii de topire a zăpezii. Fiecare are o capacitate de prelucrare pe zi de 3000 de metri cubi de zăpadă. Ar fi echivalentul a 200 de basculante.

Gunoaiele mai mari sunt adunate de personalul staţiei şi depozitate separat. Noroiul şi impurităţile care rămân pe fundul bazinului se transportă în afara oraşului şi sunt supuse unor proceduri de decontaminare.

Anatolii Cibrikov – inginer şef compania ” Mosvodostok”: „Agenţii antipolei folosiţi în Moscova nu sunt toxici din punct de vedere ecologic.  Cu sau fără aceste substanţe antipolei, zăpada este contaminată. Pe drum se acumulează tot felul de impurităţi. De aceea, zăpada este supusă ulterior unui procedeu de curăţire.”

Apa rezultată din topirea zăpezii este preluată de sistemul de canalizare pluvială a oraşului. Este o reţea separată de cea a apei menajere. Şi apa pluvială este, la rândul ei, tratată şi decontaminată, înainte de a fi deversată în râul Moscova.