De ce caută Prigojin să transforme în eroi naționali deținuții care luptă pentru Grupul Wagner? Explicațiile unui sociolog

Redăm argumentele Svetlanei Stephenson dintr-un editorial Novaia Gazeta Europa.

***

Un stat care se prăbușește

Războiul declanșat de Kremlin împotriva Ucrainei pare să fi dus la o criză tot mai mare a statului rus.

Participarea activă a Grupului Wagner, o companie militară privată înființată de omul de afaceri Evgheni Prigojin, la operațiunile militare rusești din Ucraina, retorica agresivă a acestuia față de conducerea Ministerului rus al Apărării și prezența sa publică activă – toate acestea indică faptul că Rusia devine un stat eșuat care și-a pierdut monopolul asupra violenței și a guvernării de bază.

Este deosebit de simbolic faptul că Prigojin, un om cu un trecut penal, eliberează și înarmează mii de condamnați, inclusiv mulți criminali violenți. Lideri ai grupurilor de crimă organizată, traficanți de droguri, criminali și tâlhari condamnați au fost eliberați din închisoare și acum luptă în prima linie. Când acești oameni se vor întoarce din război, vor alimenta în mod inevitabil un nou val de violență acasă.

Este ușor de văzut situația actuală ca pe un semn al prăbușirii iminente a statului și al iminentelor probleme și tulburări în Rusia, care se va transforma într-un câmp de luptă pentru bandele criminale și grupurile militare private.

Dar putem privi această situație și dintr-o altă perspectivă.

„Noul petrol”

Mobilizarea condamnaților de către Prigojin poate fi interpretată ca o continuare directă a sistemului de capitalism de cumetrie și de exploatare a rentelor care s-a instaurat sub Putin. Politologul Vladimir Gelman numește acest lucru un sistem de „proastă guvernare”.

Înainte de război, economia Rusiei, bazată pe resurse, depindea în principal de exploatarea rezervelor de petrol și gaze ale țării. Guvernul vedea populația rusă în mare parte ca personal de serviciu pentru conducta care mergea spre Occident: orice profit din acest lucru ajungea la ei doar sub forma unor rații destul de slabe. Conducerea rusă și oamenii de afaceri însărcinați de aceștia să gestioneze fluxul de resurse își puteau trăi viața separat de oamenii de rând, mărindu-și rațiile din când în când și încurajând oamenii cu discuții despre măreția trecută și superioritatea prezentă față de cei de la capătul de recepție al conductei.

Dar odată cu începerea aventurii militare în Ucraina, resursa umană a devenit brusc rară și foarte solicitată de Kremlin. Aparatul de stat sclerotic a făcut față cu greu organizării mobilizării inițiale și extragerii recruților prin sistemul de evidență militară. Și apoi, guvernul a descoperit o altă mină de aur: închisorile și lagărele. De aici curge acum forța de muncă care alimentează cuptorul războiului.

În Rusia lui Putin, accesul la resursele naturale, la „conducte”, a fost întotdeauna în mâinile guvernului. Cei câțiva aleși cărora li s-a încredințat gestionarea conductelor au primit rentă economică și politică, influență și putere. Același lucru poate fi observat și în cazul lui Prigojin.

Nu este un secret că Putin a fost cel care i-a acordat acces la conducta închisorii și care a făcut posibilă grațierea condamnaților, care merg la război printr-un decret clasificat.

Acum, Prigojin, care a gestionat această resursă în interesul statului, așteaptă dividende politice pentru el însuși.

Curățarea reputației

În lupta personală a lui Prigojin pentru intrarea deplină în elita lui Putin, el este însă împiedicat de propria reputație și de originea noilor săi luptători.

În trecut, Prigojin obișnuia să treacă la atac împotriva celor care îi legau numele de „fabrica de troli” ce răspândește dezinformări online sau de Grupul Wagner, de teamă să nu fie acuzat de activități ilegale. Dar acum el afirmă pe canalul său de pe Telegram că, prin acțiunile sale, oferă „un curs de măiestrie tuturor celor care vor să joace pe terenul patriotic”. Dacă îți joci bine cărțile, poți câștiga un capital simbolic important și poți urca în ierarhia puterii și influenței lui Putin.

Nu este o coincidență faptul că Prigojin cere în mod activ onorarea luptătorilor condamnați decedați în cadrul ritualurilor oficiale. În școlile pe care aceștia le-au frecventat apar plăci comemorative. Sunt organizate ceremonii speciale cu flori și cântece, la care participă oficiali ai guvernului local. Sociologul Jeffrey Alexander a scris că aceste tipuri de spectacole ale puterii au rolul de a schimba ordinea percepțiilor colective, convertind profanul în sacru.

Foștii deținuți sunt acum eroi, iar mersul pe front pentru a te elibera de condițiile chinuitoare din închisorile rusești este un act patriotic.

Dar luptătorii Grupului Wagner nu sunt glorificați doar ca luptători. Prigojin face apel la guvern să le șteargă oficial trecutul. El dorește ca parlamentul rus să aprobe o nouă lege care să interzică „orice informație negativă și orice critică la adresa participanților la operațiunile militare speciale, precum și informațiile despre infracțiunile lor din trecut”. Bineînțeles, principalul beneficiar al acestei curățări simbolice a reputației sociale și al sacralizării noilor eroi este Prigojin însuși. El, și nu cei uciși în război, este cel care va încasa dividendele patriotice.

Este demn de remarcat faptul că președintele Dumei de Stat a Rusiei, Vladimir Volodin, a fost înțelegător față de discursul lui Prigojin, care, în esență, subminează întregul sistem juridic, nu doar reabilitându-i pe condamnați, ci și anulând efectiv întreaga procedură de litigiu care a dus la condamnarea lor. Statul este clientul lui Prigojin și trebuie să își onoreze obligațiile.

Cât va dura ascensiunea lui Prigojin?

Totul depinde de capacitatea sa de a continua să furnizeze forță de muncă statului rus. Atâta timp cât dispune de această resursă, expansiunea sa politică va continua. Dar când se va epuiza, este probabil ca concurenții săi politici să scape pur și simplu de el.

Ascensiunea meteorică a lui Prigojin în timpul acestui război nu trebuie interpretată ca un semn al unei crize în statul rus. Aceasta este doar o parte a unui nou capitol din istoria regimului lui Putin, care rămâne ferm la butoane și care a trecut acum de la acordarea dreptului de a utiliza resursele naturale câtorva aleși la acordarea dreptului de a utiliza și populația.