Frustrarea scandinavă a Rusiei. Cum ar putea schimba jocurile de putere în Europa aderarea la NATO a Suediei și Finlandei

Invazia rusească din Ucraina și imaginile cu ororile războiului au trezit multe țări din apatie, determinându-le să-și sporească semnificativ bugetele de apărare. Însă de departe cea mai importantă metamorfoză strategică a momentului vizează Suedia și Finlanda.

Ieșirea din neutralitate a celor două țări scandinave poate schimba radical proiecția de putere a NATO în ringul Europei de Nord.

Finlanda și „finlandizarea”

În ceea ce privește Finlanda, vom asista și la o răzbunare a istoriei pe un concept de tristă amintire: „finlandizarea”.

„Finlandizarea” se referă la politica de neutralitate strictă între Moscova și Occident pe care Finlanda a urmat-o în deceniile Războiului Rece. Principiul neutralității își are rădăcinile în Acordul de prietenie, cooperare și asistență reciprocă (sau Tratatul YYA, din finlandezul „Ystävyys-, yhteistyö-ja avunantosopimus”) pe care Finlanda l-a semnat cu URSS în aprilie 1948. Practic, prin acest acord, Kremlinul avea ultimul cuvând asupra deciziilor politice importante ale Finlandei.

Finlanda a fost invadată de Armata Roșie în 1939, la trei luni după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Iosif Stalin se așteptase să cucerească întreaga țară până la sfârșitul anului, dar rezistența finlandeză a zădărnicit toate planurile sovieticilor, deși aceștia din urmă își depășeau numeric inamicii în proporție de 3 la 1. Finlanda a rezistat până în martie 1940, când țara a fost obligată să semneze un tratat de pace prin care ceda agresorului sovietic aproximativ 10 % din teritoriul național și cca 20 % din capacitățile sale industriale. Forțele sovietice nu și-au îndeplinit obiectivele inițiale (cucerirea Finlandei), reușind numai să ocupe teritorii în zona lacului Ladoga. Suveranitatea Finlandei a fost salvată și, în plus, țara a câștigat un uriaș capital de simpatie internațională.

Președintele francez Emmanuel Macron și-a atras disprețul ucrainenilor la începutul lunii februarie, după ce, într-o vizită la Kiev, a adus în discuție opțiunea „finlandizării” Ucrainei pentru a evita declanșarea unui război cu Rusia.

„Acest lucru este inacceptabil pentru Ucraina”, a reacționat atunci Oleksîi Melnik, co-director al Programului de relații externe și securitate internațională din cadrul Centrului Razumkov, un think tank de la Kiev.

„Dacă accepți ceva care ți se impune, cum ar fi neutralitatea permanentă, logic ar fi să obții ceva în schimb”, a adăugat el pentru Radio Europa Liberă. „Deci, ce ar trebui să primească Ucraina în schimb? La această întrebare, Rusia nu răspunde nimic.”

În Finlanda, termenul comportă un amestec de regret și jenă, un ecou al unei epoci sinistre.

„Din perspectivă finlandeză, este un termen peiorativ”, a spus Matti Pesu, cercetător-senior la Institutul Finlandez de Afaceri Internaționale din Helsinki. „Finlandezilor nu le place. Ei nu l-ar oferi niciodată ca propunere de politică. Finlandezii nu și-ar dori niciodată un sistem impus de o putere exterioară.”

„Pe de-o parte, au reușit să meargă pe frânghie”, a adăugat el. „Pe de altă parte, (finlandizarea – n.r.) a subminat democrația finlandeză și a prejudiciat statutul internațional al Finlandei.”

După Războiul Rece, Finlanda s-a îndreptat spre legături mai strânse cu Occidentul, aderând la Uniunea Europeană în 1995. Însă 2014, când Rusia a anexat Peninsula Crimeea, a fost un moment decisiv pentru Helsinki. Finlandezii au căutat o integrare mai strânsă cu Alianța Nord-Atlantică, chiar dacă sunt în afara NATO. În decembrie 2021, autoritățile finlandeze anunțau că vor cheltui 9,4 miliarde de dolari pentru a cumpăra 64 de avioane de luptă F-35 din Statele Unite, decizie care înseamnă plasarea de armament american super-avansat la granițele Rusiei.

„Discuția despre apartenența finlandeză la NATO, care anterior era în mare parte academică și stagnantă, a câștigat viteză și intensitate (…) Pentru prima dată, sprijinul public pentru aderarea la NATO a depășit 50% din populația finlandeză (…) Finlanda nu este Ucraina și orice agresiune directă împotriva Finlandei este puțin probabilă în viitorul apropiat. Dar sentimentul de trădare din partea Rusiei este puternic. Finlandezii vor dori să-și sporească securitatea în orice mod posibil, arătând în același timp fără echivoc că țara lor este alături de Occident.

Într-o schimbare la 180 de grade, guvernul finlandez a luat decizia de-a livra arme Ucrainei. Acest lucru dă peste cap politica de lungă durată conform căreia Finlanda nu exportă arme în țările aflate în război. Decizia a fost cu atât mai clară cu cât acele arme vor fi folosite împotriva marelui vecin al Finlandei, făcând Finlanda un actor și mai implicat în acest conflict. Aceasta a fost decizia corectă, chiar dacă toate implicațiile ei în relația cu Rusia nu se observă încă”, a explicat analistul Rasmus Hindrén într-un raport Atlantic Council.

Pe termen lung, apartenența la NATO va avea un impact pozitiv asupra economiei finlandeze, sporind imaginea Finlandei ca țară sigură pentru afaceri. Dar nu va fi totul roz. Accesul în NATO ar putea aduce, de asemenea, consecințe considerabile. După o aderare cu succes la NATO, tensiunile la granița fino-rusă probabil vor crește, atrag atenția serviciile secrete finlandeze.

Răzgândirea suedeză

În martie, șefa guvernului suedez, Magdalena Andersson, a declarat că țara sa „nu exclude” o candidatură de aderare la NATO ca o consecinţă a invaziei ruse în Ucraina, după ce îşi exprimase anterior opțiunea de-a vedea Suedia rămânând în afara alianţelor militare.

Războiul din Ucraina a provocat un salt spectaculos în favoarea aderării în societatea suedeză, cu aproape 50% din populaţie pronunţându-se pentru alăturarea la NATO, potrivit mai multor sondaje apărute de la începutul lunii martie. Procentul celor care se opun a scăzut la 25-30%.

Începând din 2016, Rusia și-a întărit consistent Districtul Militar Vest (DMV), sub administrarea căruia se află securitatea redutei baltice a armatei ruse.

„Atragerea Suediei şi Finlandei în structurile NATO provoacă îngrijorare. În luna mai a fost semnat un acord care prevede participarea deplină a celor două ţări la manevrele Alianţei şi posibilitatea utilizării sistemului de comandă al acesteia şi armamentului ei. În schimb, NATO a primit acces neîngrădit la spaţiul aerian şi la apele teritoriale ale acestor ţări”, declara la acea dată, iritat, Serghei Șoigu, ministrul rus al Apărării.

De ce este atât de importantă Suedia pentru Rusia? Așezarea geografică.

Generic, Suedia a jucat constant geopolitic pe cartea neutralității. Dar în ultimii ani și-a dezvoltat – nu de puține ori chiar cu o tentă manifestă – relația cu NATO, suplimentând, de asemenea, și infuzia bugetară în domeniul apărării. Două achiziții majore ce merită menționate: 60 de avioane de luptă JAS Gripen E, brand al companiei SAAB, și două noi sumbarine A26.

Printre măsurile ferme pe care Suedia le-a luat se evidenţiază desfăşurarea militară permanentă pe insula Gotland din Marea Baltică, restabilirea serviciului militar obligatoriu şi autorizarea desfăşurării unor trupe NATO pe teritoriul suedez, această ultimă decizie permiţând organizarea de manevre militare la care să poată participa în Suedia şi trupe ale Alianţei Nord-Atlantice.

Despre Gotland, fostul comandant al forțelor SUA în Europa, Ben Hodges, afirma că nicio insulă nu are o mai mare importanță strategică pentru NATO decât acest pion al Suediei din Marea Baltică.

Să presupunem că Rusia atacă unul dintre statele baltice. Ca NATO să poată acționa rapid, are nevoie de acces pe teritoriul Suediei. Gotland est situată între Suedia și Letonia, Lituania și Estonia. Odată declanșată o operațiune armată, Gotland nu are cum să mai garanteze neutralitatea suedeză, deoarece va funcționa, din punct de vedere al logicii militare, ca un „vortex” ce va atrage inevitabil, prin apropiere geografică, și Suedia în război, aflăm dintr-un studiu al RAND Corporation.

Pe scurt, Gotland înseamnă pentru NATO ceea ce enclava Kaliningrad este pentru Rusia, o „catapultă” într-o luptă bazată vital pe sisteme de rachetă.

„Avem o schimbare majoră de mentalitate în Suedia. Trebuie să spun că nu ne-am luat niciodată ochii de pe ascensiunea Rusiei; asta a spus recent generalul Micael Bydén, Comandantul Suprem al Forțelor noastre Armate, într-un interviu pentru o instituție de presă americană. Nici Finlanda nu a făcut acest lucru, dar Suedia și-a demontat mai pe larg apărarea, așa că eforturile de reconstrucție a acestora au fost urgente. Ne-am concentrat mult timp pe misiuni internaționale și abia acum reconstruim acest tip de postură de apărare națională cu revenirea recrutării, consolidarea apărării civile și reînființarea regimentelor și a altor unități de apărare desființate anterior.

Acestea fiind spuse, ar trebui să facem și mai mult în ceea ce privește apărarea națională. Am convenit asupra unei creșteri cu 40% a volumului cheltuielilor pentru apărare între 2020 și 2025, care, desigur, este masivă. Dar, totuși, vom ajunge doar la 1,5% din PIB în 2025, pentru că am pornit de la o bază destul de scăzută. Însă trebuie să ne axăm și pe noi domenii, cum ar fi spațiul cibernetic și abordarea dezinformării. Trebuie să ne coordonăm cu evoluțiile dronelor de înaltă tehnologie și a altor echipamente fără pilot. Deci, suntem pe drumul cel bun pe planurile actuale, dar ar trebui să accelerăm și să dăm dovadă de mai multă forță”, declara în ianuarie, într-un interviu oferit RUSI, experta Atlantic Council Anne Wieslander.

Rusia a avertizat vineri Finlanda și Suedia cu privire la „repercusiuni militare și politice grave” dacă se alătură NATO. Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a ministerului rus de externe, a declarat că aderarea țării la NATO ar putea avea „consecințe nefaste”.