George Bernard Shaw, scriitorul cu gust pentru paradoxuri și replici memorabile

George Bernard Shaw s-a născut în Dublin. Ca și Oscar Wilde născut în același an și în același oraș, avea gust pentru paradoxuri și replici memorabile.

Fiindcă părinții lui n-au avut bani să-l dea la facultate, mai târziu scrie cu o nota de amărăciune ironică: Mai bine, că oricum nu prea aveam ce să învăț acolo.

În 1926 refuză să ia banii pentru premiul Nobel, câștigat în 1925 spunând : Pot să-l iert pe Alfred Nobel pentru că a inventat dinamita, dar numai o persoană diabolică a putut să inventeze Nobelul. Premiul l-a luat însă, nu l-a refuzat ca Sartre.

La un moment dat o actriță mediocră dar foarte frumoasă i-a propus să facă împreună un copil.  Vă dați seama, maestre, zice actrița, cum ar fi să avem o fată frumoasă ca mine și deșteaptă ca dumneavoastră! Și ce ne facem dacă iese invers? A întrebat-o Shaw, care nu era neapărat urat, însă nu se prea plăcea fiindcă avea fața ciupită de vărsat.

S-a implicat în politică și în viața socială și a fost printre fondatorii Partidului Laburist. A mers însă spre extreme ajungând să laude Revoluția Rusa și chiar să-l placă pe Stalin.

Paradoxal pentru un spirit critic, lucid și plin de umor. Iată la final o zicere simpatica: „Și optimistul, și pesimistul contribuie la societate. Optimistul a inventat avionul, pesimistul a inventat parașuta.”