„Grănicerii, pe care îi ajungeau, îi împușcau”. Masacrul de la Fântâna Albă, o rană deschisă pentru românii din Bucovina de Nord

Pe 1 aprilie 1941, tatăl lui Ilie Popescu, Vasile Popescu, împreună cu alți români bucovineni, a pornit hotărât să treacă granița ilegală fixată de Stalin. Visul multora a fost însă înecat în sânge. El a scăpat cu viaţă din masacrul de la Fântâna Albă. Dar şi-a găsit sfârşitul la Moscova, unde a fost condamnat la moarte şi împuşcat pentru trădare de patrie.

Ilie Popescu, martor: „Veneau cântând, Dumnezeu e cu noi, dar nu s-a întâmplat acest lucru, i-au împușcat, i-au ucis. A fost ordin de la Moscova„.

Elena Maior, martor: „Aici au început a împușca. Tot strigau soldații: Înapoi! Asta-i graniță de stat și nu vă băgați, căci vă împușcăm. Dar ei înainte, cu steagurile„.

Mihai Bicer, martor: „Mulți au căzut. Mii și mii de oameni. Oameni care au fost la coada grupului s-au retras în pădure și fugeau. Grănicerii pe care îi ajungeau, îi împușcau. Părinții noștri credeau tot timpul că se vor întoarce românii și vor fi cu românii„.

Un sobor de preoți de la Mănăstirea Putna și de la protopopiatul de Hliboca și Storojineț au oficiat o slujbă de pomenire a românilor uciși de sovietici.

Abia peste câteva zeci de ani de la destrămarea URSS, prin truda și efortul românilor bucovineni, au fost ridicate o troiță și o bisericuță care mai păstrează vie amintirea acelor români care și-au dorit un singur lucru: să trăiască liber în țara lor.