Povestea unei mame ucrainene care și-a adus copiii în România ca să-i salveze de război. Victoria: „Faţă de persoanele care iau decizii de a trimite rachete, cu iertarea va fi mai greu”

”A fost o hotărâre grea plecarea noastră din ţară. După 24 februarie, am rezistat doar o săptămână să trăim în condiţiile pe care ni le-a impus războiul. Locuiam într-un apartament cu geamuri mari şi foarte expus. În bloc nu era nici măcar un adăpost cât de cât amenajat. Am dormit în parcare, am alergat prin adăposturi antiaeriene. Aşa că nu am mai rezistat şi, după o săptămână, am înţeles că nu se poate trăi aşa, mai ales când ai copii mici. Unde să plecăm, sincer, nu ştiam. Am decis să plecăm cât mai departe de centrul Ucrainei, spre vest sau chiar mai departe, în Europa”, ne-a povestit Victoria Lincova.

Victoria ne-a povestit și cum a fost primită de români: ”Aici e partea incredibilă! Atâta grijă, bunătate, căldură, empatie, înţelegere, cred că nu am întâlnit în toată viaţa mea! Aşa cum se spune că în timpuri întunecoase zăreşti lumina. Această lumină am descoperit-o în români”.

Victoria se simte bine în România, studiază limba română, micuții ei își continuă studiile online și participă la diferite activități organizate de Salvați Copiii. Așteaptă însă că războiul să se termine și să se întoarcă acasă.

”Mi se pare că întreaga planetă este casa noastră. Văd multe lucruri cu alţi ochi. Pentru că, şi asta încerc să le explic şi copiilor, diferenţele dintre naţionalităţi încep să se estompeze şi apar oameni care au valori morale, precum bunătatea, umanitatea, libertatea de a alege, dar şi cei pentru care toate aceste valori sunt străine”, a mai spus Victoria.

”Ne este bine aici în multe privinţe, avem condiţii bune de trai, ne-au ajutat voluntarii să ne găsim locuinţă. Copiii noştri au posibilitatea să înveţe, mulţi dintre ei studiază online în şcoli din Ucraina. Ni se oferă toate condiţiile, diverse activităţi atât de utile dezvoltării tinerilor. Eu lucrez, din acest punct de vedere nu ne-am schimbat stilul de viaţă.

Cea mai mare schimbare ar fi în ceea ce priveşte valorile interioare. Ce este important şi ce nu este, aici putem vorbi de schimbare. Limba în care se vorbeşte, în jurul nostru, cum se numeşte oraşul, ţara în care locuim, pentru mine, cel puţin nu are nici o importanţă”, își continuă ea povestea.

Întrebată dacă este loc în inima ei pentru iertare, a răspuns cu sinceritate și emoție:

”Este loc pentru iertare? Îmi este greu să răspund la această întrebare. Faţă de persoanele care iau decizii de a trimite rachete, cu iertarea va fi mai greu. Nu cred că îi vom putea ierta vreodată. Cât despre întreaga naţiune, nu voi lăsă să mi se umple inima de ură, pentru că eu văd în oameni omenie și pentru că fiecare dintre noi suntem diferiţi”, susține Victoria Linkova, refugiata din Ucraina.