LUMEA AZI. Mărturii din centrul de detenție Izolația din Donețk. Deținuții sunt torturați cu o bestialitate

Strada Căii iluminate numărul trei. Aceasta este adresa centrului de detenție numit Izolația. Inițial aici se produceau izolanți. De la începutul conflictului ucrainean, în 2014, se spune că separatiștii prorusi ar fi ținut captivi aici și ar fi torturat oameni.

Nici Crucea Roșie, nici alte organizații umanitare nu au acces aici. Există doar mărturiile foștilor deținuți.

Jurnalistul Stanislav Asejev: Şeful închisorii se îmbăta şi intra în toate celulele, şi la femei şi la bărbaţi. Îi lovea pe toţi. Şi pe mine m-a bătut.

Jurnalistul Stanislav Asejev a relatat sub acoperire, timp de doi ani de zile, pentru presa din Ucraina, din teritoriul separatist. Până în 2017 când a fost descoperit și a ajuns la Izolația.

Stanislaw Asejev, jurnalist: Tratamentul era acelaşi pentru toţi: un beci cu o masă de metal, în care oamenii erau dezbrăcaţi complet şi legaţi de masă cu bandă izolatoare. Apoi erau folosiţi electrozi.

Jurnalistul Stanislav Asejev: Un medic este mereu prezent la actele de tortură. Mai mult, se şi implică. Ori îi administrează persoanei torturate o injecţie când cedează fizic, ori îi dă săruri când leşină. Medicul nu doar asista, ci participa activ.

Altfel, medicul nu trecea pe la deținuți, povestește Stanislav. De cei torturați sau bolnavi se ocupau colegii de celulă.

În toamna anului 2019, după mai bine de doi ani la centrul de tortură, Stanislav a fost mutat într-o închisoare oficială. Ulterior a venit sentință. A fost condamnat la 15 ani de detenție pentru extremism și spionaj în favoarea Ucrainei. Câteva săptămâni mai târziu, înainte de revelion, el a fost eliberat în urma unui schimb de deținuți între guvernul de la Kiev și separatiști. Afirmațiile lui Stanislav sunt susținute și de către ceilalți deținuți.

Inclusiv Națiunile Unite vorbesc despre folosirea sistematică a șocurilor electrice și agresiuni sexuale. Abuzurile și tortura în Izolația au loc în continuare, reiese din rapoartele observatorilor. Așa-numitul însărcinat cu respectarea drepturilor omului, al separatiștilor proruși din Donețk, nu dorește să comenteze acuzațiile.

Rachel Denber, Human Rights Watch: Crucii Roșii și Națiunilor Unite li se refuză constant accesul în aceste centre de detenție. Ca atare, răspunderea clarificării acuzațiilor revine autorităților din Donețk.

Înainte de pandemie, pe la punctul de control Maiorsk treceau zilnic zeci de mii de oameni, între fronturile guvern-separatiști. Pentru Tatiana, soția lui Valeri Matiușcenco, aici se încheie călătoria. Mai aproape de soțul ei nu poate ajunge:

Tatiana Matiușenko, soţia unui deţinut: Trăiesc cu speranța că se va încheia conflictul și totul va fi ca înainte. Că soțul meu va reveni acasă și fiul meu își va putea îmbrățișa tatăl.

Valeri a fost răpit în iulie 2017 în teritoriul controlat de separatiști. Tatiana povestește că n-a făcut niciodată un secret din faptul că este pro-Ucraina. L-a căutat luni întregi până a dat de un fir.

Tatiana Matiușenko, soţia unui deţinut: A ajuns în Izolația… Era atât de mutilat încât colegii săi dedetenție au crezut că nu va supraviețui. Apoi au început abuzurile.

Între timp, Tatiana știe că și Valeri a fost mutat din Izolația. Starea lui de sănătate este proastă. Iar separatiștii refuză să-l elibereze sau să-l dea la schimb. Pe Valeri un singur lucru îl poate salva: presiuni venite din partea străinătății.