Mark Galeotti: Interdicția impusă lui Ben Stiller e un semn al disperării lui Putin

Redăm editorialul analistului Mark Galeotti:

Ce nivel de nesiguranță trebuie să existe încât să-ți faci griji că actorul din „Zoolander” și, respectiv, „Harvey Milk” reprezintă o amenințare la adresa stabilității și integrității Federației Ruse? Și ce disperare cere ca acest lucru să se facă nu în liniște, prin simpla respingere a cererii de viză (care este modul în care toate statele îi pot exclude pe vizitatorii nedoriți), ci printr-o interdicție publică, nelimitată, oficială?

Sean Penn a făcut declarația celebră că „se gândește să ia pună mâna pe armă împotriva Rusiei” (deși a concluzionat că nu ar fi face-o). De asemenea, Ben Stiller, s-a alăturat pelerinajului la Kiev în iunie, spunându-i președintelui Ucrainei Volodimir Zelenski „ești eroul meu”.

Și ce dacă? Pe bune! Gama de iubitori occidentali dornici să-și arate virtutea sărind în trenul blindat, de la Angelina Jolie la omniprezentul Bono, este inevitabil în aceeași măsură în care este și ușor de batjocorit. În unele cazuri, reflectă în mod clar un angajament real față de cauza Ucrainei (ca să fim drepți, Stiller este ambasador pentru UNHCR, agenția ONU pentru refugiați); în altele, un cinic ar putea sugera că este mai degrabă un angajament real față de cauza propriului lor PR.

În mod ironic, totuși, contează. Probabil că cel mai mare pericol pentru Kiev nu este o lovitură militară rusă neașteptată, ci oboseala ucraineană a Occidentului. Fluxul de arme și muniție face în mod clar o diferență reală pe câmpul de luptă, dar poate și mai important este sprijinul financiar care menține economia ucraineană pe perfuzii. Au existat deja câteva semne de angajament slăbit.

Copleșiți de creșterea prețurilor la energie, obosiți de creșterile de taxe, deja mulți din Occident pun la îndoială amploarea și natura angajamentului nostru față de Ucraina. Chiar dacă guvernul ceh ia în considerare controale draconice asupra studenților ruși de la universitățile sale, de exemplu, 70.000 de oameni au protestat la Praga, cerând încetarea sancțiunilor și a noilor acorduri energetice.

În acest context, fiecare mic gest ajută. De asemenea, ajută la explicarea – dincolo de propria presupusă bucurie a noului său statut de vedetă cheguevarică de astăzi – aparițiilor frecvente ale lui Zelenski la evenimente culturale, de la Festivalul de Film de la Cannes până la Premiile Grammy. El este angajat într-o luptă disperată pentru a menține vizibilă și relevantă situația dificilă a țării sale (și, în lipsa unui cuvânt mai bun, la modă) într-un Occident care nu s-a remarcat în trecut prin capacitatea de a menține concentrarea și disciplina.

Dacă un documentar al lui Sean Penn sau o susținerea oferită de Ben Stiller ajută la întărirea tendințelor factorilor de decizie de la Bruxelles sau câștigă un alegător din Bavaria, atunci acest lucru ajută cauza Ucrainei.

În plus, există și un grad de gelozie din partea Moscovei. Cu greu se ține în frâu în acest „război al stelelor”. Ucraina are un flux aparent nesfârșit de susținători și majorete, dar pe cine are Moscova? Steven Seagal? Chiar și pensionatul Gérard Depardieu, care a primit cetățeania rusă în 2013 într-o ceremonie în care Putin l-a îmbrățișat, a rupt-o de atunci cu Kremlinul.

Interdicțiile Rusiei sunt întotdeauna formulate ca răspunsuri la sancțiunile perfide occidentale. Cu toate acestea, Occidentul a dat afară sau a exclus potențiali agenți și propagandiști precum prezentatorul TV Vladimir Soloviov, care a trecut la amenințări cu armaghedonul nuclear dacă Rusia continuă să fie sfidată, sau președinta Consiliului de administrație National Media Group (și presupusa iubită a lui Putin), Alina Kabaeva. În schimb, Moscova pare să caute cu disperare să impună interdicții oamenilor, indiferent dacă aceștia au călătorit vreodată în Rusia sau dacă au dat semne că au în intenție acest lucru.

Într-o epocă în care chiar și adulatorii pot fi transformați în arme, Rusia devine conștientă de faptul că, deși în trecut a fost foarte bună la perturbarea și subminarea politicilor și narațiunilor altora, se dovedește mult mai puțin capabilă să mobilizeze sprijin activ pentru ea însăși. Interzicerea lui Ben Stiller este un semn al slăbiciunii Kremlinului.