Rabindranath Tagore, din India, cu pace

Ca orice indian care se respectă, Rabindranath Tagore n-avea cum să nu fie atins de aripa grea a filosofiei. Orice frază pe care o spunea trebuia să conțină o doză generoasă de înțelepciune. A luat și Premiul Nobel pentru Literatură, al unsprezecelea din istorie. Dacă citim cu atenție poemele lui, ne dăm seama că sunt doar corecte și atât!

Pompos simbolistice, cu un tip de filosofie poate specifică golfului bengal, dar fără străfulgerări care să te impresioneze. Stelele în sunet de fluier rătăcesc în noapte…Vacile strălucitoare înzoresc livada în soare. Sigur, asta e o traducere și, poate, e și vina traducătorului, nu am avut privilegiul să citesc în original. Dar despre stele au scris mult mai bine alții înaintea lui. Și poate chiar și despre vaci.

Tagore însă a fost unul dintre marii luptători pentru drepturile omului. Umanist și internaționalist a militat contra bizarei împărțiri a indienilor în caste. Sigur, fără succes, dar măcar a încercat.

Un ins onest, fără strălucirea de geniu a lui Gandi, care scria mult mai bine fără să aibă pretenția că e poet.