Refugiată ucraineancă în Republica Moldova: Oamenii au grijă de mine, dar nu sunt acasă. Sunt mereu pregătită să pot pleca înapoi

Vera a fugit din calea bombelor odată ce a început războiul. Înainte ducea o viață liniștită în Odesa unde locuia împreună cu fiul ei. A trecut granița în Republica Moldova singură, cu sufletul la ce a lăsat în urmă. Vera este acum rezident permanent la Centrul de Plasament de la Palanca, unde a fost primită cu multă căldură de către voluntari.

Vera: „Ce fac? Nimic, mănânc şi dorm, aştept încheierea războiului.”

Reporter: „Văd că aveţi şi Biblia aici.”

Vera: „Da, am şi Biblie, şi internet, am totul. Desigur, îmi e confortabil, mă simt bine, oamenii se comportă frumos, au grijă de mine, nu am de ce să mă plâng, dar nu-s acasă.”

Vera încearcă să se adapteze la noua viață. Recunoaște însă că are întotdeauna bagajul făcut.

Vera: „Încetul cu încetul te adaptezi, te obişnuieşti cu viaţa ta.”

Reporter: „De unde sunteţi?”

Vera: „Din Odesa.”

Reporter: „Nu vă gândiţi să vă întoarceţi?”

Vera: „Desigur, mă gândesc. De aceea, sunt mereu pregătită să pot pleca imediat în Tihomeriţ.”

Centrul pentru refugiaţi de la Palanca era la început războiului neîncăpător. Acum, situația este însă total diferită. Dar se poate schimba în orice moment, mai ales că armata rusă a reluat în forță bombardamentele.

În comparaţie cu primele zile de la începutul războiului, fluxul de refugiaţi care traversează frontiera Republicii Moldova dinspre Ucraina este mult mai mic. În mare parte este vorba despre femei cu copii, care sunt aduşi aici de către soţii lor.

De la începutul războiului, peste 380 de mii de cetăţeni ucraineni au intrat pe teritoriul Republicii Moldova, iar aproape o sută de mii de refugiaţi nu au plecat mai departe.