Riscuri mai mari la femeile care fac sport, din cauză că mai toate studiile sunt făcute de bărbați pentru bărbați

Anul acesta, revista Sports Medicine a publicat un articol în care susține că există suficiente diferențe între bărbații și femeile care aleargă la ultramaratoane, inclusiv oboseala și susceptibilitatea la accidentare, iar ghidurile specifice sexului ar putea fi utile. Cercetările de la Universitatea din Melbourne au descoperit că studiile de cercetare în psihologia sportului, care pot influența metodele de antrenament, managementul accidentărilor și psihologia performanței, se bazează în principal pe bărbați. Un editorial din British Medical Journal din iunie a evidențiat o serie de studii care arată decalajul de gen în cercetarea în domeniul sportului și necesitatea de a o recunoaște și de a o aborda. Un alt studiu din aprilie, a constatat că, atunci când femeile conduceau studii, era mai probabil să aibă un număr egal de bărbați și femei ca participanți.

Un nou studiu publicat în revista Sports Medicine săptămâna trecută a auditat ghidurile oficiale de exerciții și a constatat că acestea se bazează în mare parte pe studii scrise de bărbați, despre bărbați. Mandy Hagstrom, autoarea studiului și lector superior la Universitatea din New South Wales, a scris în „The Conversation” că organismele de conducere din Australia, Statele Unite și Regatul Unit au publicat „declarații de consens” cu privire la formare. „Descoperirile din aceste declarații se scurg în ceea ce voi și cu mine vedem că se întâmplă în sală în fiecare săptămână”, a scris ea. Hagstrom subliniază că cercetarea nu a luat în considerare sexul.

Auditul făcut de Mandy Hagstrom a constatat că în peste nouă din zece autori principali ai studiilor despre sport erau bărbați, în timp ce femeile reprezentau doar 13% dintre autori. Mai puțin de treime dintre participanții la studiu au fost femei. Asta înseamnă că nu știm dacă femeile ar trebui să facă lucrurile diferit, scrie ea. Hagstrom puntează: „Cercetările sugerează diferențe în structura mușchilor scheletici, în modul în care funcționează fibrele musculare și în timpul necesar pentru a se recupera după un exercițiu intens. Munca echipei noastre a arătat, de asemenea, că bărbații câștigă mai multă dimensiune musculară absolută și putere după participarea la antrenamentul de rezistență, dar că de fapt câștigurile relative tind să fie similare sau mai mari la femei. Și cercetările recente au arătat că diferențele de forță par să fie încă prezente, chiar și atunci când dimensiunea mușchilor este egală între sexe. Sunt lucruri care ne lipsesc cu siguranță”.

Kiara Roscio, fiziolog în exerciții fizice, a înființat o practică specializată pentru sănătatea femeilor, Seed Exercise Physiology, pentru a ajuta femeile în diferite etape, inclusiv sarcina sau menopauza. „Tot tratamentul nostru, în special în domeniul medical, se bazează pe modelul masculin, un bărbat alb tipic, și știm că de multe ori acest lucru înseamnă că femeile sunt diagnosticate greșit”, spune ea. Femeile trebuie să știe despre importanța exercițiilor cu greutăți pentru densitatea osoasă, care scade odată cu menopauza, spune ea, și a exercițiilor pentru podeaua pelvină înainte și după sarcină și în orice alt moment. Roscio mai spune că vede că femeile se tem să se miște când sunt însărcinate: „Ele nu sunt sigure dacă și cât de mult ar trebui să facă mișcare”, spune Roscio, adăugând că mișcarea este aproape întotdeauna recomandată, cu excepția cazului în care există un risc specific.

Sophia Nimphius, pro-rector și profesor de performanță umană al Universității Edith Cowan, a lucrat cu unele dintre cele mai importante organisme sportive din Australia. Ea spune că diferența dintre cercetările efectuate pe bărbați față de femei pătrund în toate domeniile medicinei și științei și pot avea consecințe reale. Ca exemplu extrem, ea indică rate mai mari de răniri și decese pentru femei în accidente de mașină, deoarece manechinele pentru testele de impact se bazează pe bărbații medii.

„Lipsa datelor despre femei și apoi punerea în aplicare a constatărilor au cauzat suferință reală, răni și [potenţialul] deces al femeilor, deoarece deciziile și proiectele pe care le-am luat s-au bazat exclusiv pe datele bărbaților și pun femeile în pericol. Accentul pe exerciții a fost sporit pe măsură ce mai multe femei fac sporturi de elită și fac exerciții la intensitate ridicată”, explică Nimphius.

Sophia Nimphius atrage atenția că totuși diferențele legate de sex nu reprezintă totul: „Procesele fiziologice pot diferi, dar capacitatea noastră de a deveni mai puternice, de a îmbunătăți forma fizică sau de a îmbunătăți sănătatea oaselor, apare deoarece răspundem foarte similar la stimulii mecanici”. Ea punctează că mai multe date de la femei, despre femei nu înseamnă neapărat o cercetare mai bună. Trebuie să luăm în considerare și impactul altor factori, în loc să riscăm să atribuim toate diferențele sexului și genului. Vârsta unei femei, istoricul de exerciții fizice, accesul la recuperare și antrenament, mediul, statutul socioeconomic, timpul disponibil și chiar convingerile lor despre exerciții fizice și ceea ce pot realiza toate joacă un rol.

Articol de Arina Delcea