Siberia, lagărul deportaţilor de peste Prut. În iulie 1949, peste 35 de mii de basarabeni au fost deportați

În 1949, Gheorghe Cojocaru avea 14 ani, tocmai absolvise şapte clase şi avea planuri de viitor. Regimul sovietic îi croise însă altă soartă. Tatăl, gospodar cu cai şi boi, a fost considerat culac. Erau sortiţi „ridicării”. Nu au luat nimic cu ei, nu ştiau unde se îndreaptă şi de ce. Au fost încărcaţi în vagoane şi au pornit la drum.

Și Eugenia Poiată are o poveste asemănătoare. Ea și familia au fost urcaţi în camion, în miez de noapte, apoi în tren. Drumul avea să fie lung, fără mâncare, apă şi aer. Sora de doar câteva sâptămâni s-a îmbolnăvit, dar a fost salvată ca prin minune.

Peste aproape trei luni au ajuns în îndepărtata Siberie. Începea un nou calvar.

A supravieţuit cu greu familia Eugenei. Şi-au construit un culcuş din ceea ce au găsit, pentru că gerul devenea insuportabil.

Fiecare clipă petrecută departe de casă era un chin. Erau supuşi la munci silnice. Doar speranţa şi credinţa le-a dat puteri să reziste.

Vestea că vor reveni acasă a venit ca o binecuvântare. Era 1956.