Studiul care dă peste cap ideea cum că bărbații vânează și femeile sunt culegătoare

O echipă internațională de oameni de știință a făcut descoperirea, după ce a examinat datele culese din zeci de lucrări academice, publicate în ultimii 100 de ani, care s-au concentrat pe 63 de societăți de vânători-culegători și pe studiul înmormântării femeilor vânătoare din întreaga lume, inclusiv grupuri din America de Nord, Africa, Australia și Asia.

Din comunitățile evaluate, 79% erau formate din femei care erau vânătoare, iar statutul lor de vânătoare nu s-a schimbat odată ce au devenit mame. „Femeile ieșeau cu multe unelte diferite. Aveau un set de instrumente foarte divers în întreaga lume. Și, dacă vedeau un animal, îl ucideau”, a spus Wall-Scheffler, profesor și co-președinte de biologie la Seattle Pacific University. „Am fost surprinși de modul în care majoritatea grupurilor au arătat femeile vânând și nu a existat niciun tabu explicit împotriva acestui lucru”, a punctat ea.

Cercetătorii au remarcat, de asemenea, că peste 70% dintre expedițiile de vânătoare ale femeilor au fost clasificate drept „intenționate”, ceea ce înseamnă că femeile au ieșit cu scopul de a căuta carne și nu au ajuns să vâneze întâmplător pentru că s-ar fi întâlnit cu animale în timp ce desfășurau alte activități, precum culesul plantelor. Majoritatea acestor femei vânătoare „vânau în mod intenționat și ieșeau în mod expres pentru a vâna animale. Am fost surprinși că nu a fost doar oportunist. Toți cei din comunitatea lor știau că vor merge la vânătoare și asta era treaba lor”, a spus Wall-Scheffler.

Mai mult, nu era vorba doar de vânat mic, precum păsări și iepuri. Studiul arată că femeile erau egale la acest capitol cu bărbații. S-a dovedit în America, unde vânătoarele vizau și animale mari, de pildă, căprioare și elani. „Femeile și bărbații erau 50/50 vânători de vânat mare”, a explicat Wall-Scheffler.

Wall-Scheffler consideră că ideea preconcepută cum că femeile adună și bărbații vânează a fost consolidată prin două cărți, în mod special: „Man the Hunter” (Aldine, 1968), bazată pe un simpozion de etnografi, și „Woman the Gatherer” (Yale University Press, 1983). Coautorul studiul de acum spune că au ajuns să se creeze „roluri de gen mai rigide în care bărbații vânau și femeile adunau iar cele două activități nu se înâlnesc niciodată. Și așa a rămas. Dar nu are sens ca, dacă ceva precum vânătoarea de animale ar ajuta la hrănirea comunității lor, femeile ar ignora acest lucru. A avea aceste diviziuni rigide în muncă nu ar avea sens”.

Un articol de Arina Delcea