„Sunt carnea de tun a celor de la Wagner”. Meduza: Soldații ruși care refuză să lupte sunt bătuți și obligați să revină în prima linie

Comandamentul armatei vorbește despre aceste facilități în mod eufemistic, numindu-le „centre pentru recuperarea pregătirii pentru luptă”. De la începutul mobilizării, aceste „centre” au devenit locuri de detenție pentru noii recruți, mulți dintre ei refuzând, de asemenea, să lupte în războiul din Ucraina.

La sfârșitul acestui octombrie, site-ul rusesc Astra a publicat un videoclip cu recruți ruși care erau ținuți cu forța într-un subsol din Rubijne, un oraș din regiunea anexată Lugansk. Motivul pentru care au fost reținuți era acela că refuzaseră să se întoarcă pe front.

Jurnaliștii Astra au contactat rudele soldatului și au aflat că acești recruți au fost trimiși în zona de luptă fără nicio pregătire. Curând, au ajuns în bătaia mortierelor. Când s-au întors în unitatea, ofițerii responsabili le-au ordonat să revină în prima linie – „fără un obiectiv clar sau lucrurile necesare pentru a îndeplini misiunea”, așa cum a descris situația unul dintre prietenii lor. Când au refuzat, le-au fost luate armele, iar soldații au fost încuiați în subsol.

Mai târziu, au fost trimiși la biroul comandantului militar din Rubijne. Potrivit unuia dintre prietenii lor care a vorbit cu Astra, ajunși acolo, toți a fost plasată într-o celulă mizerabilă. După zece zile, unii angajați de la parchet au intrat și le-au prezentat un ultimatum: fie se întorc în prima linie, fie toți primesc pedepse de 10 ani de închisoare într-o colonie penală de înaltă securitate.

Aproximativ 20 de recruți au fost mutați apoi într-o unitate de lângă Perevalsk, care servise cândva pe post de colonie penitenciară. Printre aceștia se număra și un bărbat de 37 de ani care primise ordinul de înrolare pe 22 septembrie. Site-ul de investigații Mediazona a vorbit cu soția sa și a aflat că Feodor (nu e numele său real) a fost recrutat și trimis la o unitate în aceeași zi, fără o atestare medicală. Antrenamentul său s-a rezumat la „două sau trei” excursii de o zi la o bază militară și în „a trage  cu un BMP o dată (tanc sovietic, n.r.), înainte ca acesta să se defecteze”. În câteva zile, noii recruți au sosit în regiunea Lugansk. La începutul lunii octombrie, Feodor și unitatea sa s-au trezit lângă Svatove.

La telefon, Feodor îi spunea adesea soției sale că se trăgea asupra lor. El a spus că nu aveau acoperire și „nicio pregătire”, dar totuși trebuiau să urmeze ordinele. Pe 16 octombrie, 10 recruți, inclusiv Feodor însuși, au depus rapoarte despre refuzul lor de a participa la alte operațiuni de luptă.

Soția lui spune că, la început, ofițerii responsabili au încercat să-i convingă pe „potrivnici” să se întoarcă în prima linie. Ulterior, au început să facă presiuni asupra lor și să-i intimideze. Câteva zile mai târziu, ofițerii le-au spus că vor fi mutați într-un „centru de reabilitare din Lugansk”, în schimb, au fost duși în fosta colonie penală din Perevalsk.

Mediazona a aflat cum este să fii închis în Perevalsk, vorbind cu soldați contractuali care au mai fost acolo. Iată ce și-a amintit unul dintre ei: „Te hrăneau o dată pe zi. Uneori, nu era deloc mâncare. Fără articole de igienă personală, fără produse de primă necesitate precum lenjerie de pat sau lenjerie de corp. Am dormit pe paturi metalice fără lenjerie de pat; nu erau destule, iar unii oameni dormeau pe podea, pe o saltea.”

În captivitate, soldații au fost puși să încarce și să mute arme, fiind în continuare presați să se întoarcă în prima linie. Unii au fost duși înapoi pe front cu forța. Alții au fost închiși în subsoluri. Unul dintre soldații contractuali i-a scris tatălui său că i-a văzut „unii tipi după ce-au trecut prin beci.” Fuseseră zdravăn bătuți, plini de vânătăi pe spate și pe picioare. Le puneau saci pe cap, îi aruncau în mașini, îi băteau, apoi îi îmbrânceau afară.

Feodor nu i-a spus niciodată soției sale despre bătăi, dar ea crede că el nu ar fi putut vorbi liber în fața răpitorilor săi, deoarece deținuții nu pot vorbi la telefon în privat. „Când ei stau lângă el, el nu spune nimic, doar «Sunt bine, tu ce mai faci?»”, spune ea.

„Dacă încerc să-i pun întrebări, el se cam bâlbâie. Dar când m-a sunat de la un alt număr, pe la 25 octombrie, nu era nimeni prin preajmă, și mi-a spus că este în colonie, că condițiile sunt revoltătoare, că nimeni nu le spune nimic și nu există documente, doar presiune psihologică. Și că sunt forțați să scrie niște rapoarte exact așa cum li se spune. «Dacă nu ești de acord, te vom aduce cu forța în prima linie». Cu alte cuvinte, sunt carnea de tun a celor de la Wagner (compania de mercenariat – n.r.).”

Soția sa mai spune că, atunci când au refuzat să ia parte la luptă, recruții se așteptau să fie trași la răspundere, dar măcar să fie legal. „Erau gata să fie judecați, conform legii. Niciunul dintre ei nu știa că vor fi trimiși într-un lagăr și că vor fi tratați în acest fel.”