Temperaturile au atins 37 de grade Celsius în Munții Anzi. Oamenii de știință avertizează că ceea ce e mai rău încă nu s-a întâmplat, în contextul schimbărilor climatice

Valul de căldură din Anzii centrali chilieni topește zăpada aflată la mai puțin de 3.000 de metri, ceea ce va avea efecte asupra oamenilor care locuiesc în văile din aval și care depind de apa provenită din topirea zăpezii, în timpul primăverii și al verii.

Marți a fost, probabil, cea mai caldă zi de iarnă din nordul țării Chile, din ultimii 72 de ani, potrivit lui Raul Cordero, climatolog la Universitatea din Groningen, care a declarat că temperatura de 37 de grade Celsius înregistrată la stația Vicuña Los Pimientos, din regiunea Coquimbo, a fost cauzată de o combinație de încălzire globală, El Niño și rafalele dinspre est, cunoscute de localnici sub numele de vânturile Terral, care aduc vreme caldă și uscată.

Zeci de stații de monitorizare meteorologică la peste 1.000 de metri altitudine au înregistrat temperaturi de peste 35C în timpul iernii, potrivit blogului Extreme Temperatures Around The World.

Climatologul Cordero a declarat că această căldură neobișnuită la o asemenea altitudine este îngrijorătoare. „Principala problemă este modul în care temperaturile ridicate exacerbează seceta (din estul Argentinei și Uruguayului și accelerează topirea zăpezii”.

Penuria de apă este deja o problemă gravă în capitala Uruguayului și în jurul acesteia, Montevideo, unde rezervoarele sunt secate, iar apa de la robinet nu mai este potabilă.

America de Sud a suferit de una dintre cele mai călduroase perioade ianuarie-iulie înregistrate vreodată. Chile a fost una dintre cele mai afectate țări, cu incendii la începutul anului și acum cu secete prelungite. Cordero a declarat că Santiago se sufocă în cel de-al nouălea val de căldură din ianuarie și se așteaptă să depășească recordul anual de 10 valuri de căldură, stabilit în 2020.

Marcos Andrade, directorul de fizică atmosferică de la Universidad Mayor de San Andrés din La Paz, a declarat că platoul andin din Bolivia și Peru s-a confruntat, de asemenea, cu o vreme „neobișnuită” de la începutul anului.

„La Puno, de cealaltă parte a lacului Titicaca, au avut cea mai secetoasă lună ianuarie de când au început înregistrările, în urmă cu 59 de ani. În luna mai, am avut o furtună cu 20% din precipitațiile anuale obișnuite”, a spus el. „Iarna a fost, de asemenea, neobișnuit de caldă. Am doborât recorduri de temperatură în unele părți ale țării.”

El și-a exprimat îngrijorarea că ar putea urma ceva mai rău pe măsură ce emisfera sudică se apropie de vară. „El Niño atinge de obicei vârful la sfârșitul anului. Nu cred că am văzut încă toate efectele.”

Recorduri de căldură au fost doborâte în mai multe orașe din Brazilia, Argentina și Uruguay. Karla Beltrán, consultant de mediu, a declarat că anul acesta Buenos Aires a înregistrat și ea cea mai ridicată temperatură din istorie, de 38.6 grade Celsius, la 11 martie, în timp ce orașul Mercedes din Uruguay a atins un nou vârf de 40,5 grade Celsius.

Ea a spus că valul de căldură este în conformitate cu ultimul raport al Grupului interguvernamental de experți privind schimbările climatice, care a remarcat că partea sudică a Americii de Sud este deosebit de vulnerabilă la episoadele de temperaturi ridicate. Studiile au arătat că nordul Americii de Sud, inclusiv regiunea amazoniană și coasta Pacificului până la deșertul Atacama, se va confrunta cu valuri de căldură mai frecvente și mai intense.

„Odată cu sosirea fenomenului El Niño, este de așteptat ca în anii următori această regiune să sufere o creștere a temperaturilor deja ridicate, ceea ce face necesară luarea unor măsuri de adaptare pentru a evita decesele și dezastre mai mari”, a spus ea.

Chico Geleira, profesor de climatologie și oceanografie la Universidade Federal do Rio Grande do Sul și director adjunct al Centrului Polar și Climatic din Brazilia, a declarat că tendințele sunt îngrijorătoare. „Fără îndoială, recordurile de temperatură maximă în timpul iernii în Chile și, într-o anumită măsură, în America de Sud sunt atipice”, a spus el.

„Sistemele de înaltă presiune sunt anomalii mai intense și mai persistente în emisfera sudică, inducând advecția aerului cald și/sau generând direct temperaturi extreme. Această presiune ridicată va tinde să rămână și să se intensifice în următoarele decenii, odată cu schimbările climatice”, a adăugat Chico Geleira.