The Economist: Planul lui Vladimir Putin de a profita de războiul dintre Israel și Hamas

Pe 16 octombrie, Vladimir Putin a vorbit cu premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, și cu liderii Egiptului, Iranului, Siriei și Autorității Palestiniene. Putin a exprimat condoleanțe pentru israelienii uciși, dar nu a reușit să denunțe atacurile Hamas. Autocratul Rusiei a cerut, de asemenea, o încetare a focului și a pus criza pe seama Americii.

Apelurile confirmă două lucruri: înstrăinarea Rusiei de Israel și faptul că Kremlinul vede războiul Israel-Hamas ca pe o oportunitate de a submina și distrage atenția Occidentului. Acest efort va fi aplaudat de China: într-adevăr, Putin a fost la Beijing, unde a participat la summitul „O centură, un drum”, găzduit de Xi Jinping. Între timp, Joe Biden a zburat în Israel pentru a-l întâlni pe Netanyahu, încercând să modeleze răspunsul militar al Israelului, să obțină un flux de ajutor în Gaza și să descurajeze Iranul și pe împuterniciții săi. Programele rivale de deplasări ilustrează o lume împărțită între Ucraina, Orientul Mijlociu și multe altele.

Netanyahu obișnuia să-l numească „prieten drag” pe Vladimir Putin. El a vizitat Rusia de zeci de ori în ultimii ani. Așa că trebuie să fi fost surprins de faptul că, după ieșirea ucigașă a Hamas din sudul Israelului, președintelui Rusiei i-au trebuit nouă zile pentru a ridica telefonul. Rusia nu a avut nici un cuvânt critic pentru militanți, în ciuda informațiilor că printre atât de mulți alții uciseseră și 16 dintre cetățenii săi și că alți opt ar putea fi dispăruți.

Netanyahu îl curta pe Putin din cauza rolului Rusiei în Siria, cel mai instabil vecin imediat al Israelului. Rusia a susținut regimul lui Bashar al-Assad, dictatorul ucigaș al Siriei, prin bombardarea fără discernământ a diferitelor grupuri rebele. Netanyahu a vrut să fie sigur că Israelul va fi liber să-și urmărească propriile interese în Siria, inclusiv atacuri aeriene periodice, fără piedici rusești. Unii susțin că Netanyahu, politicianul dominant în Israel în ultimele două decenii, are și o afinitate pentru oamenii puternici precum Putin. El a ezitat să critice Rusia pentru invazia sa în Ucraina, iar când a făcut-o a făcut-o mutește. Nici nu a furnizat Ucrainei arme, în ciuda cererilor ucrainene.

Există o mulțime de potențiale afinități între Rusia și Israel: 15% dintre israelieni vorbesc rusă, datorită originilor lor din fosta Uniune Sovietică. Putin pare să admire Israelul ca putere regională, una care nu se teme să-și folosească propria greutate, și a salutat aparenta indiferență a lui Netanyahu față de eșecurile Rusiei în materie de democrație.

Dar, cu toate manifestările de afecțiune, sprijinul rus pentru naționalismul palestinian nu a slăbit din epoca sovietică, când Rusia a ajutat la antrenarea luptătorilor palestinieni și a înarmat țările arabe care au atacat Israelul în 1973. Rusia a fost multă vreme mai aproape de cei precum Siria decât de Israel. Iar slăbiciunea lui Putin pentru Israel nu l-a împiedicat să se apropie de Iran, cel mai fervent regim anti-israelian din Orientul Mijlociu.

Nu există nicio sugestie că Rusia a acordat vreun ajutor direct Hamas fie în planificarea, fie în executarea atacului său în sudul Israelului. Dar Rusia a menținut relații de prietenie cu organizația susținută de Iran de când a ajuns la putere în Gaza, crezând că într-o zi ar putea fi utilă. În 2007, la Moscova, ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a primit călduros un membru al conducerii Hamas, pe Khaled Meshaal. Când forțele israeliene au intrat în Gaza, în 2014, într-o operațiune de șapte săptămâni, s-au trezit întimpinate de un număr mare de rachete antitanc rusești, furnizate de Iran.

Relația din ce în ce mai caldă a Rusiei cu Iranul a creat deja tensiuni cu Israelul și ar fi putut provoca o ceartă chiar și fără atrocitățile din 7 octombrie. Anul trecut, când Rusia a rămas fără rachete cu care să pulverizeze Ucraina, a apelat la Iran pentru a-i furniza sute de drone Shahed pentru a ataca infrastructura și populația. Acum își dezvoltă o versiune proprie, cu asistență din partea Iranului. În schimb, se crede că Rusia va furniza Iranului elicoptere de atac și sisteme de apărare aeriană. Aceste arme, la rândul lor, ar spori capacitățile Iranului în caz că va lupta vreodată cu Israelul.

Poate că Putin nu vrea asta, dar probabil că nu l-ar deranja dacă războiul Israelului împotriva Hamas escaladează și se extinde în alte părți ale lumii arabe. Hamas a ajutat deja la distragerea concentrării Occidentului pe războiul din Ucraina. Președintele Americii, Joe Biden, încearcă să obțină aprobarea Congresului pentru ajutor suplimentar pentru Ucraina, legându-l de un pachet de ajutor de urgență pentru Israel. Dar chiar dacă acest lucru va reuși, o conflagrație extinsă în Orientul Mijlociu va reduce fluxul de muniții către Ucraina, ceea ce va fi în avantajul Rusiei.

Trimițând două portavioane în regiune, plus pe diplomatul său de vârf, Antony Blinken, America a arătat cât de dornică este să împiedice extinderea conflictului. Speră să descurajeze Hezbollah, un alt proxy iranian, care controlează sudul Libanului și are un arsenal de până la 150.000 de rachete îndreptate spre Israel.

Un război mai larg ar aduce probabil două beneficii atât Rusiei, cât și Iranului. Primul ar fi o creștere a prețurilor petrolului și gazelor, care ar ajuta ambele economii aflate în dificultate și i-ar oferi lui Putin bani suplimentari pentru a-și finanța războiul din Ucraina. Al doilea ar fi perturbarea planurilor Americii pentru Orientul Mijlociu. Deja, Hamas a servit intereselor iraniene și ruse, amânând pe termen nelimitat acordul de pace discutat între Israel și Arabia Saudită, pentru realizarea căruia America angajase mult timp și efort.

Din aceleași motive, China a refuzat să ofere sprijin Israelului prin condamnarea Hamasului. Până acum, China și-a exprimat doar îngrijorarea „față de escaladarea actuală a tensiunilor și a violenței dintre Palestina și Israel”. Potrivit unui raport din Wall Street Journal, juxtapunând pregătirile forțelor puternic înarmate israeliene pentru a intra în Gaza cu imagini cu nave de război americane care aparent se îndreaptă spre zona de conflict, presa chineză dă impresia că operațiunea este condusă de Washington.

Asemeni Rusiei, China va fi bucuroasă să vadă America blocată în regiune și autoritatea ei contestată. China a ajutat la o apropiere între Iran și Arabia Saudită la începutul acestui an, parțial în speranța de a submina ordinea mondială condusă de americani. Poate că nu a avut nicio idee despre planurile Hamas, dar este puțin probabil să regrete tulburările pe care le-a provocat.