Un uragan care a doborât recorduri. Ce poate însemna asta în contextul încălzirii globale

Pe măsură ce uraganul Lee a cauzat valuri mari și vânturi aprige pe insulele Caraibe, experții spun că furtuna – care s-a intensificat rapid și subit, intrând în a cincea, cea mai mare, categorie de putere – ar putea prefigura viitorul, oceanele lumii încălzindu-se progresiv.

Uraganul, care a atins pe 8 septembrie 258 km/h, era inițial o furtună de categoria întâi, dar s-a intensificat cu 137km/h, ajungâng de categoria cinci în doar 24 de ore. Creșterea a făcut ca uraganul, pe care meteorologii îl consideră rar, să treacă prin a treia cea mai rapidă intensificare din Atlantic. Conform Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice (NOAA), definiția intensificării rapide presupune 56 km/h pe parcursul unui interval de  o zi, o valoare pe care Lee a depășit-o semnificativ.

Doar două alte uragane atlantice din istorie s-au intensificat mai rapid – Felix în 2007, și Wilma în 2005 – și doar 4.5% dintre furtunile numite din Atlantic au putut fi înscrise în categoria cinci în ultimul deceniu.

Unii savanți au fost uimiți nu doar de intensificarea subită a lui Lee – urmată de o domolire rapidă – dar și de apariția lui Jova, care s-a transformat rapid într-o furtună de categoria cinci pe măsură ce se îndrepta spre oceanul Pacific în timp ce Lee era în etapa de formare. Aceste două furtuni majore s-au format când sezonul uraganelor din Atlanticul Statelor Unite a atins apogeul pe 10 septembrie.

Creșterea intensității uraganelor este un semn prevestitor al viitorului, potrivit lui Jess Masters, un meteorolog la Yale Climate Connections (un forum mass-media despre climă finanțat de Universitatea Yale) și un fost savant NOAA. „Noi ar trebui să ne așteptăm la mai multe cazuri de intensificare rapidă pe măsură ce încălzirea globală capătă amploare.”

Hugh Willoughby, un profesor cercetător la Centrul Național de Cercetare a Uraganelor de la Universitatea Internațională din Florida, spune că intensificarea rapidă a unui uragan major nu este ordinară, acesta fiind ritmul în care uraganele se formează, adevărata surpriză fiind că acești uragani au loc în perioada El Niño.

„Ce e ciudat este că suntem în perioada El Niño, iar în mod uzual El Niño este moartea uraganelor, prevenind formarea unor uragani foarte puternici”, spune el. „Dar se cunoaște pe larg faptul că asta încă se întâmplă pentru că oceanul este într-atât de fierbinte, ceea ce îmi pare foarte interesant.”

Acestea sunt „dovezi suficient de convingătoare”, adaugă el, uraganele majore devenind tot mai răspândite.

Cercetările au indicat că o parte dintre cicloanele tropicale care au atins categoria patru și cinci se pot intensifica din cauza încălzirii globale. Cicloanele sau uraganele, termenul depinzând de locația geografică, se formează deasupra suprafețelor calde ale mării; pe măsură ce apa suprafețelor oceanice se evaporă, aceasta se ridică în atmosferă în calitate de aer umed, creând o zonă de presiune atmosferică joasă și facilitând circulația aerului, care se încălzește și se ridică la rândul său. Aerul ridicat se răcește eventual, formând nori și furtuni cu descărcări electrice, determinate de căldura oceanului și evaporarea apei de la suprafață. Când viteza vântului atinge 119 km/h, acesta este clasificat drept uragan sau ciclon.

Începând cu epoca industrială, oamenii au contribuit semnificativ la emisia gazelor cu efect de seră, care au crescut frecvența și intensitatea fenomenelor meteorologice extreme. Iar costurile, atât pentru viața umană și economie, sunt în creștere.

„Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze este faptul că furtunile care se transformă în uragane majore sunt mai frecvente și aduc mai multe pagube”, adaugă Willoughby. „Există toate motivele pentru a ne aștepta ca ele să devină mai comune, iar situația să se înrăutățească.”

Atunci când uraganele ajung la țărm, forța lor începe să scadă pentru că ele nu mai pot câștiga energie din ocean. Cu toate acestea, ele pot provoca în continuare distrugeri. Când uraganul Maria, o furtună de categoria cinci, a lovit nord-estul insulelor Caraibe în 2017, acesta a omorât aproximativ 4.600 de oameni doar în Puerto Rico, cauzând pene de curent, drumuri stricate și întreruperea serviciilor de apă. Era cel mai puternic uragan care a lovit insula în ultimul secol.

În nord-vestul Pacificului, uraganul Patricia, care a lovit în 2015, era cel mai puternic uragan care a ajuns pe uscat înregistrat vreodată. Era de asemenea cea mai puternică furtună din punctul de vedere al vitezei vântului, cu rafale care atingeau 345 km/h. Bilanțul morților fusese în mod surprinzător zero. Cel mai puternic uragan din Atlantic în funcție de viteza vântului a fost uraganul Allen din 1989, care a cauzat aproximativ 300 de decese în Haiti și ale cărui rafale au atins 306 km/h.

Pagubele economice – și dezastrele de miliarde de dolari – cauzate de fenomene meteorologice extreme devin tot mai răspândite. Uraganul Katrina rămâne uraganul care a produs cele mai costisitoare pagube din istorie. Se estimează că evenimentul din 2005, care a distrus peste 800.000 de case și a cauzat inundații catastrofale în Louisiana, a cauzat statului american pagube în valoare de 193,8 miliarde de dolari.

Deși Atlanticul și Pacificul de nord-est sunt afectați de suficiente uragane, unul dintre cele mai active bazine ciclonice tropicale se află în vestul Pacificului, unde temperaturile de la suprafața mării sunt mai calde, ceea ce facilitează formarea cicloanelor. Cel mai puternic ciclon tropical înregistrat vreodată la nivel global  –  măsurat în funcție de presiunea centrală a furtunii  –  a fost Taifunul Tip din 1979, ale cărui rafale au atins viteze de 306 km/h, omorând 99 de oameni, majoritatea în Japonia.

Dar cel mai mortal ciclon a avut loc în 1970, cauzând între 300.000 și 500.000 de decese în statul care este actualmente Bangladesh. Decesele au fost în principal provocate de un val mare de furtună care a copleșit insulele joase și a determinat Organizația Națiunilor Unite să ceară implementarea modalităților de atenuare a efectelor nocive produse de ciclonii tropicali.

Deși unii oameni de știință cred că este prea devreme pentru a atribui intensificarea uraganelor și cicloanelor creșterii temperaturilor oceanice, apele mai calde cresc într-adevăr vitezele vânturilor, făcând aceste furtuni mai periculoase atunci când ajung pe uscat.

„În prezent, nu este clar dacă intensificarea furtunilor din ultimii ani reprezintă o tendință generală”, spune Jordan Gerth, un meteorolog cercetător la Centrul de Științe și Inginerie Spațială din Wisconsin. El remarcă faptul că s-au produs un număr de furtuni care a depășit media, iar o explicație pentru acest lucru ar putea fi îmbunătățirea calității observațiilor meteorologice, inclusiv modernizarea sistemului de sateliți și a modelelor de prognoză de către NOAA.

„Cu toate acestea”, continuă el, „din cauza creșterii temperaturii apei, o sursă primară de combustibili care ar putea intensifica uraganele, ne așteptăm să asistăm la o creștere a numărului de uragane majore. Cu alte cuvinte, există o probabilitate mai mare ca un uragan să se intensifice în sistemul climatic actual comparativ cu cel din anii precedenți.”

În pofida faptului că în weekend următor a scăzut la categoria patru, Lee a cauzat condiții de plajă periculase pe coasta de est din SUA, Bermude și în Bahamas. Experții din Centrul Național pentru Uragane au preconizat de asemenea o creștere a dimensiunilor uraganului.

„Ceea ce ne învață aceste furtuni”, ne avertizează Gerth, „este mai curând socioeconomic decât meteorologic. Infrastructura și comunitățile din SUA sunt vulnerabile.”