Tel Aviv, un oraș în suferință după atacurile din 7 octombrie. „Avem mereu în minte acel ceva. Ne e mereu frică, nu ne simțim în siguranță în propria țară, în propriul oraș”

Plajele din Tel Aviv sunt aproape pustii. Din loc în loc, se mai pot vedea localnici care fac o baie, se joacă pe plajă ori stau la soare. Nici măcar la sfârșit de săptămână nu mai e aglomerație.

Totul pare încremenit – umbrele strânse, șezlonguri goale, iar punctele salvamarilor au fost închise. Puținii locuitori ai Tel Avivului care vin la plajă stau mereu cu frică. Traumele se vor vindeca greu.

Avem mereu în minte acel ceva. Ne e mereu fricã, nu ne simțim în siguranță în propria țară, în propriul oraș.

Și piețele sunt amuțite. Nu mai e nici pe departe forfota de dinainte de 7 octombrie – ziua în care teroriștii Hamas au atacat cu barbarie Israelul. De frică, oamenii evită să iasă în piață. Își fac rapid câteva cumpărături și se grăbesc spre casă.

Unde e restul lumii? De ce nu se implică? Încerc să ies din casă și să am o viață normală. Dar viața nu va mai fi niciodată ca înainte.

Luminate și pline de viață până de curând, terasele și restaurantele nu mai au decât câțiva clienți răzleți. Unele s-au închis, dar majoritatea fac mâncare pentru soldații de pe front. Personalul nu face față cu pregătirea atâtor porții, așa că, mai ales pensionarii, au venit să dea o mână de ajutor.

Singurul loc din Tel Aviv unde se adună mai mulți oameni este piața din centru, unde seară de seară rudele celor luați ostatici de Hamas vin să se îmbărbăteze reciproc și să atragă atenția guvernului că eliberarea răpiților trebuie să fie prioritară.