Vladimir Putin, traiectoria unui KGB-ist rătăcit în secolul XXI

Vladimir Putin, 70 de ani, fost ofiţer al serviciului secret sovietic KGB, aflat la putere la Moscova de 27 de ani, a declanșat invazia barbară, care a resetat paradigma relațiilor internaționale.

În ultimele 12 luni, Vladimir Putin a zdrobit rămăşiţele societăţii civile din Rusia şi a prezidat prima mobilizare militară a ţării sale de la cel de-al Doilea Război Mondial. Sute de mii de ruşi au ales să fugă peste hotare și au izbucnit proteste în regiuni cu minorităţi etnice.

Vladimir Putin nu s-a apropiat de front, deși de ani de zile s-a cultivat o imagine a sa de bărbat puternic și dur. La masă sau la pupitru, Vladimir Putin a comunicat în anul războiului în special din spații închise, mai mici sau mai mari, singur sau înconjurat de administrația rusă.

Mesele uriașe rotunde sau lungi la care liderul rus discută cu lideri occidentali sau cu miniștrii apărării și de externe, la o distanță de câțiva metri, au intrat în noua retorică a comunicării de criză, cu semantică specială.

Vladimir Putin are traictoria ciudată a unui dictator KGB-bist rătăcit în secolul XXI:

A venit la Moscova în 1996 în aparatul birocratic ruginit al lui Boris Elțîn și a parcurs pe scena planetei drumul de la agonie la extaz și înapoi.

Drumul lui este drumul haotic al unei Rusii navigând într-o derivă geopolitică periculoasă – de la cvasi-falimentul anului 1998, la redobândirea aparentă a statutului de mare putere (nucleară și energetică) în perioada 2010-2015, pentru a ajunge, azi, după invazia barbară în Ucraina, la statutul de paria lumii, de stat terorist.

Cine este, de fapt, Vladimir Putin? La împlinirea unui an de război, Președintele Zelenski ne lămurește: “După invazia pe scară largă lansată împotriva Ucrainei, pentru mine Putin este un nimeni. Putin spune una și face alta. Nu vrea negocieri, pentru că nu vrea pace. Chiar nu înțeleg cine ia decizii în Rusia. Nu pot să înțeleg. De ce să mă întâlnesc cu el? Ce să vorbesc? Doar să-i strâng mâna? Nu e interesant”.

Vladimir Putin, preşedintele Federaţiei Ruse: În situația actuală, ministerul rus al apărării și Rosatom trebuie să se asigure că Rusia este pregătită să-și testeze armele nucleare. Desigur, nu vom face acest lucru primii. Dar, dacă Statele Unite întreprind teste, atunci o vom face şi noi. Nimeni nu ar trebui să aibă iluzii periculoase că paritatea strategică globală poate fi distrusă.

Jens Stoltenberg, secretar general al NATO: “Dacă președintele Putin și Rusia încetează să lupte, atunci războiul se va încheia, vom avea pace. Dacă președintele Zelenski și Ucraina încetează să lupte, atunci Ucraina va înceta să mai existe ca națiune suverană, independentă. Nu sunt două elemente egale. Este un agresor și o victimă a agresiunii”.

Pe 17 martie 2021, pentru președintele Biden, Vladimir Putin era un criminal (I think is a killer), opinie reiterată exact un an mai târziu (I think he is a war criminal – 16.03.2022) pentru că încălcase dreptul internațional când a anexat Crimeea, pentru că interferase în alegerile americane și pentru că invadase Ucraina.

Nu a fost așa de la început. În iunie 2001, la prima întâlnire directă Bush Jr. – Putin, fostul președinte republican le spunea jurnaliștilor despre interlocutorul său: “Este acesta un om în care americanii pot avea încredere? Da. L-am privit în ochi. Este un om direct, un om de încredere. Am avut un dialog foarte bun. I-am înțeles sufletul. Este un om profund angajat față de țara sa”.

Pe 11 septembrie 2001, Vladimir Putin era primul șef de stat care îl suna pe George Bush Jr. și îl asigura de sprijinul său împotriva terorismului. Desigur, sub steagul războiului global împotriva terorii, Putin și-a rezolvat rapid problemele interne: consolidarea puterii personale, readucerea statului sub controlul serviciilor secrete, lichidarea separatismului cecen și a terorismului intern, reconstrucția dominației ruse în unele state desprinse din fosta URSS, stoparea proceselor democratice din vecinătatea imediată și asfixierea societății civile.

În acest context, în 2006, Putin n-a mai lăsat niciun dubiu cu privire la viziunea sa despre democrație și pace, declarând deschis că dispariția URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX.

În 2012, Barack Obama s-a întâlnit la Summitul G-20 din Mexic cu el, remarcând un partener ostil și agresiv, care a blocat adoptarea unei rezoluții privind înlăturarea dictatorului sirian Bashar al-Assad, ultima piesă din dominoul Primăvara Arabă intrat în trepidații.

De atunci, mai ales în contextul repivotării americane dinspre Europa spre Asia-Pacific, liderul rus a devenit, treptat, dar în ritm accelerat, personajul toxic de azi. Un proces complicat în timpul căruia bărbatul viril și vânător, cel care a lucrat cu toți președinții americani și francezi și prim-miniștrii britanici de după Războiul Rece, cu cancelarul Germaniei – Angela Merkel, cu liderii chinezi ai secolului XXI și cu autoritarul lider turc Recep Erdogan, a distrus, într-o noapte, tot ce s-a clădit în materie de securitate, în cea mai sensibilă zonă a lumii, emisfera nordică.