Wired: Scenariștii de la Hollywood au dreptate să se teamă de inteligența artificială

Publicat în martie, acesta îi plasează pe scenariști în categoria „complet expuși”. Acest lucru înseamnă că, potrivit OpenAI, un model lingvistic mare (LLM) ar putea reduce timpul necesar pentru ca aceștia să își desfășoare activitatea cu cel puțin 50%. IA poate obține deja un punctaj de 93 de procente la examenele de citire SAT, poate produce deja povești și poezii proaste. Regizorii discută despre posibilitățile scenariilor generate de IA.

Nu este de mirare, așadar, că Writers Guild of America cere să aibă mai multă liberate de decizie în ceea ce privește modul în care este folosită IA la Hollywood.

Când membrii WGA au început pichetarea pe 2 mai, prima grevă de acest fel din ultimii 15 ani, accentul a fost pus pe impactul serviciilor de streaming asupra Hollywoodului și pe faptul că drepturile reziduale plătite scenariștilor pentru proiectele de streaming nu au ținut pasul cu cele ale emisiunilor tradiționale și ale lansărilor în cinematografe. Dar a mai existat și o altă revendicare: ca acordul cu studiourile „să reglementeze utilizarea materialelor produse cu ajutorul inteligenței artificiale sau al unor tehnologii similare”.

Writers Guild nu este singura asociație care încearcă să înțeleagă care este locul inteligenței artificiale în industria sa. Artiștii, actorii, muzicienii – oameni din toate profesiile creative – încearcă să smulgă controlul asupra tehnologiei înainte ca aceasta să fie folosită împotriva lor. Este o mișcare inteligentă. Dacă istoria automatizării a demonstrat ceva, este că a lăsa implementarea noilor tehnologii în seama conducerii este o idee proastă.

La telefon, John August, membru al comitetului de negociere al WGA și scenarist al filmului „Charlie’s Angels”, explică faptul că propunerea „spune că materialul generat de inteligența artificială sau de tehnologii similare nu este considerat material literar sau material sursă în sensul contractului”. În acest context, materialul literar se referă la lucrurile pentru care scriitorii sunt plătiți: scenarii, schițe. Pe de altă parte, dispozițiile privind materialul sursă urmăresc să se asigure că scriitorilor nu li se va cere să adapteze scenariile generate de IA – antrenate pe baza muncii scriitorilor umani – așa cum ar putea face cu un roman. În ambele scenarii, locurile de muncă și salariile scenariștilor se reduc. Alianța Producătorilor de Film și Televiziune a respins această propunere, oferind „întâlniri anuale pentru a discuta progresele tehnologice”.

În cazul tehnologiilor emergente, lucrurile se întâmplă rareori așa cum sunt anunțate inițial. Acest lucru este deosebit de relevant pentru LLM-uri, unde domeniul de aplicare a posibilelor finalități variază de la instrumente de productivitate de ultimă oră și până la inteligența științifico-fantastică care va schimba societatea. Scepticii aduc deseori în discuție mașinile autonome, botezate cu un deceniu în urmă, dar care încă nu au inundat drumurile sau nu au depășit șoferii de camion.

Cu toate acestea, traiectoria actuală a inteligenței artificiale generative evocă paralele inevitabile cu invadarea sistemului hollywoodian de către serviciile de streaming. August își amintește că, la momentul grevei WGA din 2007, serviciile majore de streaming nu se dezvoltaseră încă. Cu toate acestea, el începuse să observe începuturile unei schimbări profunde, prevestite de inovații precum „webisoadele” spin-off ale serialului „The Office” aruncate pe internet.

„Am văzut că aceasta ar putea fi următoarea modalitate prin care companiile ar putea face bani din munca noastră”, spune el. „Așa că acea grevă a fost în mare parte pentru a ne asigura că, indiferent de suport, conținutul nostru va fi în continuare plătit în avans într-un mod echitabil și plătit la final prin drepturi reziduale. Nu știam ce urma să devină streamingul. Dar știam că internetul va fi viitorul.”

Există o lungă istorie a managementului care zugrăvește automatizarea ca pe ceva la fel de inevitabil ca răsăritul soarelui. Este un model cu ecou, pe care regretatul istoric al tehnologiei David F. Noble l-a sintetizat în „Forces of Production”, relatarea sa despre implementarea mașinilor-unelte în America. „Mașinăriile «automate» sau «cu acțiune automată» au făcut posibilă pentru conducere atât eliminarea completă a muncitorilor, cât și controlul mai direct asupra procesului de producție”, scria el. „La rândul lor, mașinile au fost folosite pentru a disciplina și ritmul operatorilor care le asistau, reducând astfel «problema forței de muncă» în mod indirect, prin intermediul aparentelor cerințe ale tehnologiei de producție în sine.”

„Power and Progress: Our Thousand-Year-Year Struggle Over Technology and Prosperity”, o carte a economiștilor de la MIT Daron Acemoglu și Simon Johnson, care urmează să apară luna viitoare, prezintă o cronică a o mie de ani în care elitele – de la nobilii europeni din Evul Mediu și până la directorii executivi din domeniul tehnologiei din zilele noastre – au profitat de progresele tehnologice în detrimentul lucrătorilor. Inteligența artificială generativă se încadrează perfect în acest context istoric. „Noi susținem că această obsesie cu inteligența mașinilor nu este utilă, deoarece este vorba de înlocuirea oamenilor”, explică Johnson. „În timp ce dacă vă concentrați pe a face mașinile utile oamenilor – infirmiere, medici, profesori și așa mai departe – acest lucru va fi mult mai util pentru productivitate și, prin urmare, pentru salarii.”

Automatizarea și redundanța nu sunt neapărat legate între ele, iar introducerea unei tehnologii perturbatoare – cum ar fi aparatul de auto-checkout – este o alegere. Există exemple de momente în care perspectivele lucrătorilor cu privire la noile tehnologii, nu doar cele ale conducerii, au fost luate în considerare cu succes. În cartea lor, Acemoglu și Johnson îi citează pe hamalii de pe Coasta de Vest care au cerut să fie recalificați în domeniul noilor tehnologii. Ei au câștigat, ceea ce a dus la o reducere a pierderilor de locuri de muncă și la o creștere a productivității. Katya Klinova, șefa departamentului IA, muncă și economie din cadrul Partnership on AI, menționează Unite Here, care reprezintă lucrătorii din industria ospitalității, care în 2018 au câștigat cu succes dreptul de a negocia modul în care Marriott intenționează să introducă noile tehnologii, cum ar fi serviciile online, computerele și chiar roboții.