13 septembrie, Ziua pompierilor români. Klaus Iohannis: Vă suntem recunoscători pentru sacrificiile uriașe făcute. Nicolae Ciucă: Celebrăm astăzi curajul, devotamentul și tenacitatea

Mesajul președintelui Klaus Iohannis, de Ziua Pompierilor din România:

Participăm astăzi la un moment deosebit, pentru a rememora, cu prilejul „Zilei Pompierilor din România”, devotamentul și curajul pompierilor militari care în timpul Revoluției de la 1848 s-au jertfit pentru apărarea idealurilor de libertate, independență și unitate națională ale poporului român. Totodată, onorăm sacrificiile pe care pompierii le fac zi de zi pentru a salva semenii aflați în pericol.

De-a lungul timpului, pompierii și-au îndeplinit cu abnegație misiunile și au demonstrat că sunt un sprijin stabil și puternic pentru societatea civilă și pentru comunități.

Profesionalismul și seriozitatea au constituit premisele încrederii de care pompierii se bucură astăzi din partea cetățenilor.

Rolul dumneavoastră a crescut de la an la an, dobândind noi valențe. De la o instituție cu un rol principal în stingerea incendiilor, ați reușit să vă transformați într-o instituție universală de intervenție și salvare, care depășește acum cu mult responsabilitățile pe care le aveați în urmă cu trei decenii.

Populația se bazează mult pe dumneavoastră, indiferent de natura provocării sau a dezastrului care amenință comunitățile.

Doamnelor și domnilor,

Ultimii ani au fost marcați de creșterea frecvenței factorilor de risc care amenință viața și sănătatea populației, mediul înconjurător și valorile patrimoniului național, precum și de apariția unor provocări noi, cauzate îndeosebi de schimbările climatice radicale cu care ne confruntăm la nivel național și internațional.

Evoluția societății crește exponențial diversitatea și amploarea situațiilor de urgență și, de aceea, este important să acordăm atenția necesară consolidării sistemului integrat de intervenție din România, care și-a demonstrat eficiența în ultimii ani.

Rolul pe care vi l-ați asumat, alături de celelalte servicii de urgență aflate în coordonarea Departamentului pentru Situații de Urgență, de reprezentanții societății civile și ai organizațiilor internaționale, necesită o adaptare continuă a pregătirii dumneavoastră la nevoile actuale și o diversificare a echipamentelor din dotare, astfel încât să dobândiți competențele și abilitățile practice necesare gestionării gamei largi de situații de urgență care pot apărea.

Doamnelor și domnilor,

Pregătirea și prevenirea sunt instrumente de o valoare incontestabilă în creșterea capacității de a face față situațiilor de criză și de urgență, împreună cu buna planificare a activităților și, în final, acordarea asistenței de urgență.

Urmează să vizitez la finalul acestei ceremonii Centrul mobil de instruire a populației pentru răspuns la situații de urgență, primul simulator pentru instruirea populației în caz de incendii sau dezastre.

Pregătirea populației pentru situații de urgență este esențială. Un cetățean care are cunoștințele pentru a evalua riscurile și a acționa corect într-o situație limită va ști cum să se protejeze și să salveze viața celor din jur.

Întărirea cooperării cu celelalte structuri din cadrul Ministerului Apărării Naționale, în special cu Forțele Aeriene Române, care au fost un real sprijin în executarea misiunilor internaționale la care ați participat, este o necesitate și o direcție de acțiune obligatorie pentru dezvoltarea sistemului integrat pe termen mediu și lung.

Dragi pompieri,

Participarea dumneavoastră la mecanismul de protecție civilă al Uniunii Europene, care s-a materializat prin ajutorul acordat Franței și Greciei în vara acestui an, reprezintă un gest de solidaritate față de cele două națiuni.

În semn de apreciere pentru rezultatele remarcabile obținute în ambele misiuni, i-am decorat pe comandanții modulelor de pompieri care au participat la operațiunile de stingere a incendiilor din cele două țări.

O contribuție importantă aveți și la granița cu Republica Moldova și Ucraina, unde vă implicați activ în gestionarea fluxului de refugiați care intră pe teritoriul României, fie prin participarea la operaționalizarea unor centre de tranzit în localități din zona de frontieră, fie prin derularea misiunilor de transport de persoane și ajutoare materiale.

Vreau, totodată, să felicit echipa de prim-ajutor a Inspectoratului pentru Situații de Urgență București-Ilfov, care a participat la prestigioasa competiție „World Rescue Challenge” și a obținut locul I la proba de prim-ajutor medical.

Dragi pompieri,

Aveți vocație de salvatori și vă suntem recunoscători pentru sacrificiile uriașe făcute astfel încât situațiile de criză să fie depășite fără victime și pagube majore.

Vă îndemn ca, acolo unde vă trimite datoria, să nu uitați că nimic nu este mai onorant decât să vă puneți în serviciul semenilor voștri, să le garantați securitatea și să contribuiți la păstrarea unui mediu înconjurător sănătos pentru noi și pentru generațiile viitoare!

Vă felicit și vă urez succes în îndeplinirea tuturor misiunilor! La mulți ani!

Mesajul premierului Nicolae-Ionel Ciucă cu ocazia Zilei Pompierilor din România

Celebrăm astăzi curajul, devotamentul și tenacitatea celor care salvează vieți și pun umărul la reconstrucția comunităților locale.

De la biruința eroică de pe Dealul Spirii, în urmă cu 174 de ani, pompierii români au obținut încrederea și respectul cetățenilor, prin misiuni de cele mai multe ori extrem de dificile. Faptul că astăzi România este un stat funcțional și sigur se datorează inclusiv eforturilor neobosite ale celor care ne protejează și ne salvează.

Cu toții am fost impresionați de profesionalismul salvatorilor, dovedit și în ultima perioadă în care țara noastră a fost afectată de fenomene climatice extreme – secetă, inundații, incendii. În misiunile cotidiene de acordare a asistenţei medicale de urgenţă fac dovada umanității, gestionând provocări dintre cele mai diverse cu empatie și respect față de cei aflați în suferință.

Pregătirea lor la cele mai înalte standarde este prețuită și la nivel internațional. Mereu la datorie, pompierii români au dovedit încă o dată că sunt salvatori europeni. Misiunile dificile din Grecia și Franța, colaborarea cu echipele partenere din Europa, au demonstrat că solidaritatea și curajul sunt valori universale, traduse în teren prin eforturi supraomenești și autentice fapte de eroism.

Mulțumiri și recunoștință eroilor noștri salvatori! România și întreaga Europă contează pe dumneavoastră!

La mulți ani și mult succes în misiunile de salvare!

Faptele eroice cu care au intrat în istorie Pompierii sunt sărbătoriţi din 1953, ca urmare a faptelor de patriotism şi devotament de care au dat dovadă în 1848, atunci când au apărat Revoluţia paşoptistă împotriva intervenţiei otomane, în bătălia din Dealul Spirii.

În 1848, la intrarea în Capitală, trupele otomane au măcelărit civilii şi au arestat o parte din conducătorii Revoluţiei paşoptiste. Aceste fapte i-au indignat pe pompieri, dar şi pe alţi soldaţi din unităţile militare, care nesocotind ordinele date de Locotenenţa domească, s-au pus în mişcare împotriva numeroasei armate turceşti.

Roata de pompieri a Bucureştiului, devenită un sprijin al Revoluţiei, a participat activ la apărarea ei, părăsind cazarma de la Agie, sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu. Deşi depăşiţi numeric, românii au asaltat la baionetă oastea turcă, capturând o parte din tunuri, pe care le-au întors împotriva duşmanului.

Pompierii au dat atunci dovadă de curaj şi pricepere în rezolvarea situaţiilor de luptă, capacitate de rezistenţă şi spirit de sacrificiu în inegala confruntare.

Mai mult de jumătate din compania de pompieri a căzut în lupta din Dealul Spirii – 47 de soldaţi şi doi ofiţeri. Peste 100 de persoane au fost rănite.

Cei rămaşi în viaţă s-au retras în tabăra de la Râureni, apoi au trecut munţii şi s-au înrolat în armata revoluţionară condusă de Avram Iancu.

Încleştarea din Dealul Spirii a devenit simbol al luptei pentru libertate şi independenţă naţională a poporului român, iar veteranilor li s-a acordat prima decoraţie militară “Pro Virtute Militari”, înfiinţată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. În timpul domniei sale, primul ofiţer român a fost trimis la perfecţionare în străinătate, la Paris.

În memoria acestor curajoşi luptători, a fost inaugurat în 1901, Monumentul pompierilor eroi, realizat din bronz de sculptorul Wladimir C. Hegel. Ca urmare a construirii Casei Poporului (Palatul Parlamentului), a fost dezafectat în 1984 şi mai târziu, mutat la intersecția Căii 13 Septembrie cu Str. Izvor, și redezvelit pe 13 Septembrie 1990 în fața Hotelului Marriott.

Este înscris în Lista monumentelor istorice sub denumirea Monumentul pompierilor din Dealul Spirii.

Dar pompierii s-au remarcat şi în timpul Războiului de Independenţă, contribuind la recâştigarea suveranităţii României, în momentele grele ale făuririi Statului naţional unitar român de la 1 Decembrie 1918 şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când au intervenit eroic pentru stingerea incendiilor declanşate de bombardamentele inamice.

Nenumărate au fost şi confruntările cu flăcările devastatoare, chiar şi pe timp de pace.

Bucureştii în flăcări

Istoria Bucureştiului a consemnat, de-a lungul anilor, o serie de incendii care au lovit necruţător Capitala.

Pe 9 septembrie 1804, Curtea Domnească şi o parte a oraşului au fost grav afectate, iar pompierii au luptat cu flăcările care riscau să transforme tot oraşul în cenuşă.

În 1813, pe vremea lui Vodă Caragea, Curtea Domească aflată în Dealul Spirii a fost, din nou, distrusă de flăcări.

Contele Auguste de Lagarde, aflat în trecere prin Bucureşti, scria:

„…alergai la fereastră şi văzui chiar în faţa mea palatul principelui Valahiei cu totul în foc…Pompierii acoperiţi cu un fel de coif şi cu o îmbrăcăminte romană se urcară pe acoperişurile aprinse…”.

Dar cel mai devastator incendiu a fost cel cunoscut ca „Focul cel Mare” izbucnit pe 23 martie 1847, în ziua de Paşte.

Istoricii spun că băieţelul cluceresei Zinca Drăgănescu ar fi tras cu pistolul spre podul plin de fân al şopronului şi astfel flăcările ar fi cuprins nu doar clădirea, ci şi o treime din oraş, distrugând 2000 de clădiri şi omorând 15 persoane, dintre care şi un pompier.

„…sub ochii îngroziţi ai localnicilor refugiaţi pe Dealul Mitropoliei, se desfăşura spectacolul înspăimântător al Bucureştilor în flăcări. Case, prăvălii, hanuri şi biserici ardeau într-un vacarm asurzitor. Pe uliţe, oamenii alergau înspăimântaţi, răsunau comenzile militare şi vaietele deznădăjduiţilor flăcări” scria Anton Pann.

Dar focul tot nu a cruţat Bucureştiul

Pe 4 ianuarie 1882, circul Krembser a fost mistuit de flăcări, şi odată cu el, 33 dintre cei mai frumoşi cai ai stabilimentului. Însuşi Regele Carol I s-a dus la locul tragediei.

Nu au scăpat nici instituţiile de învăţământ.

În martie 1884 aripa dreaptă a Universităţii Bucureştene a fost cuprinsă de flăcările care au transformat în scrum valoroasa colecţie botanică a doctorului Dimitrie Brândză şi o parte din exponatele Muzeului de Antichităţi şi ale Şcolii de Belle-Arte. Atunci a fost salvată Cloşca cu puii de aur. Se spune că pompierii au învelit fiecare piesă cu propriile vestoane şi le-au evacuat în siguranţă.

Pe 8 decembrie 1926 a luat foc acoperişul Palatului Regal, lemnul grinzilor favorizând extinderea cu repeziciune a flăcărilor, la sala tronului, sala de ceremonie şi sufragerie. După 12 ore de intervenţii, pompierii de la posturile Central, Cometa, Foişor şi Radu Vodă, au reuşit să stingă flăcările, produse se pare de un scurt-circuit.

Pe 22 decembrie 1937, a luat foc Teatrul Cărăbuş din Bucureşti, în timpul unui spectacol. În sală se aflau 1500 de spectatori, veniţi să-l aplaude pe Constantin Tănase. Incendiul, izbucnit sub scenă, a cuprins cu repeziciune decorurile, tavanul, Teatrul Vesel. Atunci au murit două garderobiere. Incendiul a fost stins abia a doua zi.

Foişorul de Foc şi Muzeul Naţional al Pompierilor

Foişorul de Foc, o clădire de 42 de metri, a fost construit în 1890, ca punct de supraveghere și alarmare al pompierilor, la doi ani după ce precedentul turn, Turnul Colței, ridicat în 1715, a fost demolat. Realizat după planurile lui George Mandrea, arhitectul-șef al Bucureștiului, Foișorul de Foc a fost gândit ca turn de apă. După finalizarea construcției însă, compania locală de apă, Uzina de Apă Grozăvești, nu a avut pompe suficient de puternice pentru a-l umple cu apă.

Foișorul de Foc a fost folosit de către pompieri până în 1935, când și-a pierdut rolul, întrucât în București se ridicau tot mai multe clădiri înalte, iar introducerea telefoniei făcea inutilă existența unui turn de veghe. Din 1963 a fost transformat în Muzeul Naţional al Pompierilor.