6 februarie, Ziua cu toleranţă zero faţă de mutilările genitale ale femeilor „Procedura a fost dureroasă, fără anestezie. Am sângerat zile întregi”

Mogadishu, Somalia: Când Halima avea 8 ani a suferit mutilări genitale chiar din partea mamei sale. „Procedura a fost dureroasă, fără anestezie. Am sângerat zile întregi”, și-a amintit ea. „Am stat în pat mai mult de trei luni și urinatul era o problemă.”Când a ajuns la adolescență, ciclul menstrual era o perioadă dificilă. Ca proaspăt căsătorită, sexul cu soțul ei era dureros. Și ca viitoare mamă, nașterea a fost chinuitoare, cu travaliul care a durat câteva zile.

Sulaymaniyah, Regiunea Kurdistan din Irak – „Vino cu mine, trebuie să mergem la brutărie, mi-a spus mama într-o dimineață. În acea zi, am experimentat frica, înșelăciunea și durere chinuitoare. Aveam doar șapte ani”, a explicat Dania, descriind ziua în care a suferit mutilarea genitală. „Când am ajuns la brutărie, mama m-a dus în camera din spate, unde era o sobă veche”, povesteşte ea. „Am văzut o bătrână ținând în mână lame de ras. Îmi amintesc de acea bătrână și de mama care mă țineau întinsă la pământ. Cuvintele nu pot exprima durerea și confuzia pe care le-am simțit. A durat câteva secunde și am văzut sânge coborându-mi pe coapse. Femeia mi-a pus apoi cărbune pe organele genitale.” Dania are acum 53 de ani. Dar, spune ea, „Îmi amintesc totul… Mirosul, durerea, țipetele și sângele care mi-a coborât pe coapse”.

Crizele umanitare, inclusiv pandemia de COVID-19, au împiedicat eforturile de prevenire a mutilării genitale a femeilor, astfel încât se estimează că numărul acestora va creşte cu două milioane, în următorul deceniu.

Deși s-au înregistrat progrese, numărul fetelor supuse acestor practice a scăzut cu o treime faţă de acum 30 de ani, ritmul trebuie să fie de 10 ori mai rapid pentru a atinge ținta globală de zero incidente până în 2030. Și în timp ce sunt necesare aproximativ 2,4 miliarde de dolari pentru atingerea acestui obiectiv în 31 de țări prioritare, se preconizează că vor fi cheltuite doar 275 de milioane de dolari, ceea ce indică un deficit de resurse de aproximativ 2,1 miliarde de dolari.

Tema din acest an este Accelerarea investițiilor pentru a pune capăt mutilărilor genitale în rîndul femeilor – investiții în programe de furnizare de servicii și răspuns pentru cei afectați și cei aflați în risc și în dezvoltarea și aplicarea legilor și întărirea capacității instituționale de a aborda eradicarea mutilării genitale feminine. Împuternicirea fetelor, de asemenea, cu acces la educație, îngrijire medicală și oportunități de muncă, poate accelera dispariția acestei practici dăunătoare.

Părțile interesate, de la guverne la organizațiile societății civile și la comunități, au făcut pași încurajatori.

• La nivel global, se estimează că cel puțin 200 de milioane de fete și femei au suferit o formă de mutilare genitală.
• Dacă tendințele actuale continuă, încă 15 milioane de fete cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani vor fi supuse mutilărilor până în 2030.
• 44 de milioane de fete în vârstă de 14 ani şi mai mici au fost supuse acestor practici, 56% în Gambia, 54% în Mauritania și Indonezia, unde aproximativ jumătate dintre fetele cu vârsta de 11 ani și mai mici au fost supuse acestei practici.
• Țările cu cea mai mare prevalență în rândul fetelor și femeilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 49 de ani sunt Somalia 98%, Guineea 97% și Djibouti 93%.

Mutilările genitale provoacă sângerări severe și probleme de sănătate, inclusiv chisturi, infecții, infertilitate, precum și complicații la naștere, risc crescut de deces a nou-născuților.

Mutilarea genitală este o încălcare a drepturilor omului.

Cauze sociale, religioase şi culturale

Cauzele mutilării genitale feminine includ o combinație de factori culturali, religioşi și sociali.

În cazul în care mutilarea este o convenție socială, presiunea societăţii este o motivație puternică pentru a perpetua practica.

Mutilarea este adesea considerată o parte necesară a maturizării și o cale de a pregăti tânăra pentru căsătorie.

În multe comunități se consideră că aceste practici reduc libidoul unei femei și, prin urmare, femeia are mai puţine tentaţii.

Practica este asociată cu idealurile culturale de feminitate şi modestie, printre care şi ideea că fetele sunt „curate” şi „frumoase”, după îndepărtarea unor părți ale corpului, considerate „masculine” sau „necurate”.

Liderii religioși au poziții diferite: unii promovează practicile, alţii consideră că este irelevant pentru religie, iar alții contribuie la eradicarea lor.

În cele mai multe societăți, mutilarea este considerată o tradiție culturală, care este adesea folosită ca argument pentru continuarea acesteia.

În unele societăți, adoptarea recentă a practicii este legată de copierea tradițiilor grupurilor vecine. Uneori, ea a început ca parte a unei mișcări de renaștere religioasă sau tradițională.