NY Times: Pentru armele occidentale, războiul din Ucraina e un câmp de testare

În urmă cu trei luni, în timp ce trupele ucrainene se străduiau să avanseze împotriva forțelor rusești din sud, cartierul general al armatei de la Kiev a trimis în liniște pe câmpul de luptă o nouă armă valoroasă.

Nu a fost vorba de un lansator de rachete, tunuri sau alt tip de armament greu de la aliații occidentali. A fost un sistem de informații în timp real cunoscut sub numele de Delta – o rețea online pe care trupele militare, oficialii civili și chiar trecătorii verificați o puteau folosi pentru a urmări și a comunica detalii extrem de valoroase despre forțele rusești. Software-ul, dezvoltat în coordonare cu NATO, abia fusese testat în luptă.

Dar, în timp ce se deplasau în regiunea Herson într-o contraofensivă majoră, forțele ucrainene au folosit atât sistemul Delta, cât și armamentul puternic furnizat de Occident, pentru a-i alunga pe ruși din orașele și satele pe care le ocupaseră luni de zile de la debutul conflictului. Marea răsplată a venit vineri, odată cu retragerea forțelor rusești din orașul Herson – un premiu major în războiul de aproape nouă luni.

Delta este un exemplu al modului în care Ucraina a devenit un teren de testare pentru arme și sisteme informatice de ultimă generație, precum și pentru noi modalități de utilizare a acestora, despre care oficialii politici și comandanții militari occidentali spun că ar putea modela războiul pentru generațiile viitoare.

Bătălia pentru Ucraina rămâne în mare parte un război de uzură, cu atacuri de artilerie necruțătoare și alte tactici din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ambele părți se bazează în principal pe arme din epoca sovietică, iar Ucraina a raportat că a rămas fără muniție pentru acest tip de armament.

Dar, cu toate că războiul tradițional este în desfășurare, noile progrese în materie de tehnologie și de instruire din Ucraina sunt monitorizate îndeaproape pentru a vedea cum modifică fața luptelor. Dincolo de sistemul Delta, acestea includ bărci controlate de la distanță, arme antidronă cunoscute sub numele de SkyWiper și o versiune actualizată a unui sistem de apărare aeriană construit în Germania, pe care armata Berlinului încă nu l-a folosit.

„Ucraina este cel mai bun teren de testare, deoarece avem posibilitatea de a verifica toate ipotezele în luptă și de a introduce schimbări revoluționare în tehnica militară și în războiul modern”, a declarat Mykhailo Fedorov, vicepremierul Ucrainei și ministru al transformării digitale, citat de The New York Times.

El a vorbit în octombrie la o conferință NATO din Norfolk, Virginia, unde a discutat public despre sistemul Delta pentru prima dată. Fedorov a subliniat, de asemenea, dependența tot mai mare de avioanele și bărcile controlate de la distanță, despre care oficialii și experții militari au spus că au devenit armele preferate ca în niciunul dintre conflictele anterioare.

„În ultimele două săptămâni, ne-am convins încă o dată că războaiele viitorului vor fi mai mult despre drone, decât despre soldați”, a declarat dl Federov.

Începând din vara anului trecut, Ucraina și aliații săi au testat în Marea Neagră ambarcațiuni telecomandate, pline de explozibil, culminând cu un atac îndrăzneț în luna octombrie asupra flotei ruse în largul coastei Sevastopolului.

Oficialii militari au refuzat în mare parte să discute despre atac sau să ofere detalii despre bărci, dar atât Statele Unite, cât și Germania, au furnizat anul acesta Ucrainei nave similare. Shaurav Gairola, analist militar specializat în armament naval pentru Jane’s Defense, o firmă de informații de apărare, a declarat că atacul din Marea Neagră a arătat un nivel sofisticat de planificare, având în vedere succesul aparent al ambarcațiunilor mici și relativ ieftine împotriva navelor de război mai puternice ale Rusiei.

Atacul „a împins limitele conflictului”, a spus dl Gairola. El a spus că „impune o schimbare de paradigmă în doctrinele de război naval și simbolizează o expresie a tacticilor futuriste într-un conflict”.

Utilizarea bărcilor controlate de la distanță ar putea deveni deosebit de importantă, au declarat experții militari, arătând modul în care războiul pe mare ar putea avea loc, în timp ce Statele Unite și aliații lor se pregătesc pentru potențialele agresiuni navale viitoare ale Chinei în Mările Chinei de Est și de Sud și împotriva Taiwanului.

În mod inevitabil, utilizarea sporită a dronelor de către ruși i-a determinat pe aliații Ucrainei să trimită noi tehnologii pentru a le opri.

La sfârșitul anului trecut, armata ucraineană a început să folosească noile tunurile dezvoltate de bruiaj al dronelor, cunoscute sub numele de SkyWiper, pentru a opri separatiștii ruși din regiunea Donbas. Armele SkyWiper, care pot devia sau întrerupe dronele prin blocarea semnalelor de comunicare ale acestora, au fost dezvoltate în Lituania și se aflau pe piață de numai doi ani, înainte de a fi oferite Ucrainei, prin intermediul unui program NATO de asistență în domeniul securității.

La aproape nouă luni de la începerea războiului, SkyWiper sunt acum doar unul dintre dispozitivele de bruiaj al dronelor folosit în Ucraina. Dar s-au evidențiat ca o armă foarte râvnită pe câmpul de luptă – atât pentru trupele ucrainene, cât și pentru forțele inamice care speră să le captureze.

Nu se știe câte sisteme SkyWiper au fost trimise în Ucraina, deși Lituania ar fi trimis câteva zeci în octombrie 2021. Într-o declarație pentru The New York Times, ministerul lituanian al apărării a declarat că a trimis 50 de sisteme SkyWiper în luna august, după ce oficialii ucraineni au numit această operațiune ca fiind „una prioritară”.

Dalia Grybauskaite, care era președintele Lituaniei atunci când sistemele SkyWiper erau în curs de proiectare, a declarat că industria de apărare a țării sale s-a orientat către producția de echipamente de înaltă tehnologie în timpul mandatului său, din 2009 până în 201. Acest lucru a avut ca scop înlocuirea stocului de arme al armatei Lituaniene care se baza ” în principal pe Kalașnikov” și pe alte arme din epoca sovietică.

„Învățăm în Ucraina cum să luptăm și cum să folosim echipamentul NATO”, a declarat Grybauskaite. „Și, da, este un câmp de luptă didactic”. Ea a făcut o pauză și a adăugat: „Este rușinos pentru mine, pentru că ucrainenii plătesc cu viața lor pentru a testa aceste arme”.

Ajutorul occidental care este trimis Ucrainei constă, în cea mai mare parte, în versiuni recent actualizate ale unor arme mai vechi. A fost cazul rachetelor și lansatoarelor cu rază medie de acțiune, de fabricație germană, cunoscute sub numele de IRIS-T, care protejează împotriva atacurilor cu rachete rusești.

Acestea au o rază de acțiune mai mare decât generația anterioară de sisteme de apărare aeriană care a debutat în 2015. Armata Germaniei nu a folosit încă versiunea actualizată a sistemelor, care au fost livrate în Ucraina luna trecută.

Rafael Loss, expert în armament la Consiliul European pentru Relații Externe, a declarat că sistemele de apărare aeriană modernizate nu „reprezintă în esență un factor care schimbă regulie jocului”. Dar, el a spus că utilizarea lor în Ucraina arată modul în care guvernul de la Kiev a evoluat, de la modul de a purta un război după tactici din epoca sovietică, la modalități moderne care aparțin armatelor NATO. Înalți oficiali NATO și ucraineni au spus că rețeaua Delta a fost un bun exemplu.

Oficialii au spus că, Delta este mai mult decât un sistem de alertă timpurie. El combină hărți și imagini în timp real ale poziției armelor inamice, a numărului de soldați care se deplasează și a tipurilor de arme transportate. Acest lucru este dublat de informații – inclusiv cele primite de la sateliți de supraveghere, de la drone și de la alte surse guvernamentale – pentru a decide unde și cum ar trebui să atace trupele ucrainene.

Ucraina și puterile occidentale au stabilit că au nevoie de acest sistem după ce Rusia a susținut războiul separatiștilor în Estul Ucrainei, în 2014. Delta a fost dezvoltat de Ministerul ucrainean al Apărării, cu ajutorul NATO, și a fost testat pentru prima dată în 2017. Una dintre țintele sistemului Delta a fost de a dezobișnui trupele ucrainene de standardele rusești, care centralizau și blocau informațiile și nu le lăsau să circule între unitățile terestre. În anii următori, Delta a fost inclus în exercițiile comune ale armatei ucrainene cu planificatorii NATO.

Schimbul de informații a fost mult timp un element de bază pentru forțele americane și alte forțe NATO. Ceea ce oficialii NATO au declarat ca fiind surprinzător la sistemul Delta, este că rețeaua a fost atât de accesibilă trupelor, încât le-a ajutat să ia decizii pe câmpul de luptă, chiar mai rapid decât unele în cazul unor armate moderne. În Herson, sistemul Delta a ajutat Ucraina să identifice rapid liniile de aprovizionare rusești pe care le-a atacat, a declarat Inna Honchar, comandantul grupului neguvernamental Aerorozvidka, care dezvoltă drone și alte tehnologii pentru armata Kievului.

„Podurile au fost cu siguranță puncte cheie”, a adăugat Honchar. „Depozitele și punctele de control au fost avariate, iar furnizarea de trupe a devenit critică”, deoarece soldații ruși au ajuns din ce în ce mai izolați, a spus ea.

Primul test real al sistemului Delta a avut loc în săptămânile imediat după invazia din februarie, când un convoi rusesc care se întindea pe o lungime de 65 de kilometri se îndrepta spre Kiev. Dronele ucrainene au urmărit înaintarea acestuia, iar trupele au evaluat cele mai bune locuri pentru a-l intercepta. Locuitorii au trimis prin SMS informații de ultimă oră cu informații de la fața locului.

Toate acestea au fost colectate, analizate și diseminate prin Delta pentru ca armata ucraineană să-i forțeze pe ruși să se retragă, au declarat oficialii de la Kiev.

„Acesta a fost primul moment în care capacitățile Delta au funcționat la maximum”, a declarat Ministerul ucrainean al Apărării. Acesta a precizat că, de atunci, Delta a ajutat la identificarea a 1.500 de ținte rusești – „sute dintre acestea fiind eliminate rapid”.

Testele efectuate în Ucraina ajută înalții oficiali și planificatorii din domeniul apărării din Statele Unite și NATO, să decidă cum să investească bugetele militare în următoarele două decenii.

Chiar și misiunile de rutină din Ucraina – cum ar fi modul în care se poate face rost de combustibil pentru vehiculele care transportă rachete la granița teritoriului inamic – au declanșat discuții în comandamentele americane despre cum să se proiecteze echipamente astfel încât acestea să nu depindă de liniile de aprovizionare. Strategia pe termen lung privind comunicarea și coordonarea între trupele aliate, despre care oficialii spun acum că a fost o provocare în timpul conflictelor din Irak și Afganistan, este în curs de elaborare, pe măsură ce bătălia împotriva Rusiei este în desfășurare.

Astfel de reforme militare strategice au fost discutate înainte ca Ucraina să fie invadată, a declarat generalul francez Philippe Lavigne, care conduce Comandamentul Aliat pentru Transformare al NATO, dar „primele noastre observații din acest război arată că aceste ipoteze sunt încă valabile”. El a spus că Ucraina a arătat cum războiul viitorului va fi probabil rapid și foarte disputat, nu doar la sol sau în aer, ci și, cel mai important, în spațiul cibernetic. „Acesta este viitorul mediu operațional”, a spus generalul Lavigne.