Tradiţii de Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare închinată Maicii Domnului

În vinerea din „săptămâna luminată” creştinii îşi amintesc de o minune săvârşită de Maica Domnului în secolul al V-lea. Fecioara Maria s-a arătat viitorului împărat bizantin Leon într-o pădure din apropierea Constantinopolului şi i-a indicat un izvor cu apă tămăduitoare care i-a vindecat pe mulţi bonlavi. Când a ajuns împărat, Leon a construit pe acel loc o biserică închinată Fecioarei Maria.

Mănăstirea există şi astăzi la Istanbul şi păstrează în subsol izvorul. Apa lui l-a vindecat de o boala grea şi pe împăratul Justinian, care a ridicat drept mulţumire o biserica şi mai mare, distrusă ulterior de turci.

Tradiții de Izvorul Tămăduirii în Moldova

În toate bisericile au loc slujbe de sfinţire a apei. Credincioşii îşi stropesc cu aghiazmă locuinţa ca să fie păziţi de necazuri tot anul. În România sunt multe locuri considerate cu puteri vindecătoare.

Creştinii spun că în izvorul de la Biserica Greacă din Brăila se adună lacrimile pe care Maica Domnului le varsă în Săptămâna Patimilor. Izvorul se deschide o dată pe an şi atrage mii de pelerini din toata ţară.

Izvoare tămăduitoare se mai află la Mânăstirea Ghighiu, langă Ploieşti, la Dervent, în Constanţa, sau la Horăicioara în Neamţ.

Izvorul Tămăduirii, spune Biserica, este o preînchipuire a Maicii Domnului, Izvorul cel viu al mântuirii noastre.

Dimineaţa, credincioşii obişnuiesc să meargă la biserică, la slujba de sfinţire a apelor, iar apoi preoţii îi stropesc pe credincioşi cu apă binecuvântată, Aghiasma Mică,  şi cântă troparul:

„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău”.

În credinţa populară, acest cântec de binecuvântare rostit de preot are rol purificator, de îndepărtare a energiilor negative şi a pagubei. Credinţa mai spune că dacă se bea apa sfinţită în această zi, oamenii se înzdrăvenesc şi sunt protejaţi de boli pentru întregul an.

Cu ocazia aceastei sărbători, se fac pelerinaje la biserici, mănăstiri şi locuri sfinte, în special acolo unde se află izvoare şi fântăni tămăduitoare: la Mănăstirea Brâncoveanu şi Mănăstirea Bucium din judeţul Braşov, Mănăstirea Izbuc din judeţul Bihor, Mănăstirea Prislop din judeţul Hunedoara, Mănăstirea Râmeţ şi Schitul Posaga din judeţul Alba, Mănăstirea Săraca din judeţul Timiş, Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti, Mănăstirea Ghighiu de lângă Ploieşti, Mănăstirea Robaia şi Mănăstirea Nămăieşti din judeţul Argeş şi la Mănăstirea Dervent din satul Galița, județul Constanța, pe locul unde sfântul Apostol Andrei a făcut o minune.

Biserica aminteşte de minunea vindecării unui orb care şi-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe ochi cu apa unui izvor din apropierea Constantinopolului. Împăratul Leon cel Mare, înainte de urcarea pe tron, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care îşi căuta drumul. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, iar la cererea orbului de a-i da apă a plecat să caute. A auzit un glas care l-a îndrumat spre un izvor, iar orbul şi-a astâmpărat nu doar setea, ci şi-a recăpătat şi vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică care a primit hramul „Izvorul Tămăduirii”, biserică la care se adună mii de pelerini în fiecare an, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi.

Tradiţii de Izvorul Tămăduirii

Înfrăţitul, un legământ între băieţi, şi însurăţitul, un legământ între fete, au drept scop ajutorul reciproc între cei care împlininesc în această zi ritualualul.  Şi persoanele mature împlinesc acest legământ, după care ei îşi spun surate, fârtaţi, veri şi verişoare şi îşi sunt de ajutor până la moarte.

În ziua praznicului nu se lucrează în gospodărie sau la câmp. Gospodinele nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcămite, pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.

Gospodarii aruncă apa sfinţită peste vite de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole.

Cu apă sfinţită se stropesc grădinile şi livezile pentru a avea un an bogat,  şi pentru a  proteja recoltele de efectele grindinei.

În Moldova, oamenii se îmbracă în costume tradiţionale şi  merg la izvoare, de unde iau  apă pe care o sfinţesc. Fetele tinere sunt stropite cu agheasmă ca să aibă noroc în întemeierea unei familii.