Cum abordează guvernele strategia pentru coronavirus. De la măsuri stricte de izolare la imunizarea colectivă

China, sau Republica Populară Chineză este al treilea stat ca mărime de pe glob, cu o populație care se apropie de un miliard și jumătate de locuitori. Anul Nou Chinezesc bătea la ușă și ar fi fost greu să întorci din drum sute de milioane de oameni care călătoreau încoace și încolo în lumea întreagă, nu numai în interiorul țării, așa că, deși avertizate, autoritățile lasă lucrurile să curgă de la sine, o perioadă. Totuși, în luna noiembrie specialiștii reușesc să izoleze infamul virus iar bolii care o generează, să-i dea un nume: COVID-19, la sfârșitul lunii decembrie. CO de la familia de viruși denumiti “corona”, VI de la virus, D de la “disease” iar 19 de la anul  în care a fost înregistrată.

Încă de la început se reliefează cele trei mari categorii de infectați: cei care îl poartă dar sistemul imunitar ține virusul sub control, comun de altfel tuturor mamiferelor, cei care fac forme ușoare – de dus pe picioare cum s-ar spune – și cei cu simptome grave, care au nevoie de tratament medical serios. Măsurile de combatere sunt pe măsura statului chinez, de la construcția de spitale în câteva zile și izolarea orașelor până la măsurile mastodontice de dezinfecție. Imaginile difuzate pe toate rețelele de comunicare sunt mai mult decât grăitoare. China raportează oprirea epidemiei de coronavirus.

Urmează Italia, membru fondator al Uniunii Europene, stat dezvoltat atât economic cât și social. În Italia trăiesc cei mai mulți români plecați peste hotare, alături de cei peste 60 de milioane de italieni. Se știe ce s-a întâmplat, iar nenorocirea încă nu s-a terminat. De remarcat însă senzația de ușoară relaxare în abordarea problemei, în primă fază. Apoi, lucrurile se schimbă. Izolarea în case este cea mai dificilă perioadă pentru populație, iar spitalele sunt arhipline. Mii de români se îndreaptă către țară.

Franța își ocupă și ea locul ei de zonă galbenă, apoi roșie. Autoritățile adoptă recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății și instituie măsuri de carantină pentru cei aproape 67 de milioane de cetățeni. Imagini ale unui Paris pustiu difuzate parcă sunt dintr-un film science fiction.

Marea Britanie ezită în a adopta o abordare mai coercitivă a pandemiei, în prima fază. Pentru primul ministru este mai importantă imunizarea în grup, fără a impune restricții de circulație celor 68 de milioane de supuși ai Coroanei. În urma testării pozitive cu coronavirus, Boris Johnson își schimbă părerea.  Apoi, alături de Italia, Spania și Franta, Marea Britanie devine sursa de purtători de boală pentru România, prin adevăratul exod provocat de boala COVID-19.

Restul de țări din Europa Centrală își ajustează răspunsul la pandemie relativ la fel, prin instituirea de stări de urgență.

Rusia este primul stat care închide granița terestră cu China, dar asta nu o ferește de îmbolnăviri. Acum, numărul acestora se apropie de 4000 în regiunea moscovită dar nici regiunile ruse  apropiate de granița cu China nu sunt ferite de pericol. Însuși șeful clinicii unde sunt tratați pacienții cu coronavirus este testat pozitiv. Deocamdată, autoritățile ruse raportează peste 30 de decese la o populație totală de aproximativ 150 de milioane. Starea de urgență încă nu se instituie.

De cealaltă parte a oceanului, deși inițial pandemia nu e luată serios în seamă de autorități, în urma îmbolnăvirilor pe bandă rulantă și a deceselor care se înregistrează, americanii își schimbă tactica. Un pic cam târziu pentru că, conform celor de la Worldometer, îmbolnăvirile și decesele le depășesc de departe pe cele din China,”vatra” pandemiei. Statele Unite ale Americii, conform Wikipedia, au 330 de milioane de locuitori.

Dar cel mai interesant caz este cel al Suediei, cel putin deocamdată fan al imunizării colective. Cei puțin peste 10 milioane de locuitori nu sunt opriți din a circula, de a se vedea (nu mai mult de 50 de persoane la un loc) și de a se feri cum cred ei de răspândirea virusului. Doar li se recomandă celor peste 70 de ani ca, dacă au simptome, să se izoleze. Testarea în masă este încă în discuție. Cel puțin deocamdată. Dar, după cum vedem, lucrurile pot evolua mult într-o perioadă scurtă de timp.

Răspunsul la întrebarea “cum e mai bine?” nu va întârzia să apară. La fel și  tratamente eficiente, bazate pe particularitățile populațiilor și zonelor geografice. Cu sau fără testări în masă.

Autor: Grigore Vîrsta