Amintirile disidenților din RDG, la 30 de ani după căderea comunismului. „Voi preţui mereu libertatea. Democraţia este ceva viu, din care şi noi trebuie să devenim parte”

Pe 9 octombrie 1989, Katrin Hattenhauer era încarcerată într-o închisoare STASI din Leipzig. Avea 20 de ani: „În ziua aceea gardienii erau foarte nervoşi. Pe seară au început să se audă nişte zgomote. Mai târziu am realizat că era sunetul paşilor celor 70 de mii de oameni care mărşăluiau.”

În mulţimea ieşită în stradă pentru libertate şi democraţie se afla şi disidenta Katrin Mahler Walther, atunci în vârstă de 18 ani:  „Nu mă gândeam la reunificarea Germaniei. Mă gândeam că aşa nu se mai poate. Nu aveam libertate de exprimare, nici alegeri libere. Îmi doream o reformă. Voiam democraţie în RDG.”

De luni întregi, în biserica Sf. Nicolae din Leipzig oamenii se întâlneau să se roage. Pe 4 septembrie, Katrin Hattenhauer a afişat un banner pe care scria: „Pentru o ţară deschisă, cu oameni liberi”. Presa occidentală a filmat protestul.

Katrin Hattenhauer: „Pentru noi era important ca oamenii din RDG, conaţionalii noştri, să vadă. Şi au văzut că la Leipzig se întâmplă ceva. Şi că nu-i aşa cum spune presa redegistă – că autorii protestului au fost nişte infractori şi că vor să ne distrugă ţara – ci au fost nişte fete. Ar putea fi prietena mea, fiica mea.”

Katrin a fost arestată sub acuzaţia de instrigare la revoltă. Până la începutul lui octombrie, vestea protestelor ajunsese la urechile tuturor.

Katrin Mahler Walther: „La Leipzig se ştia limpede care era miza zilei de 9 octombrie. Peste tot în oraş erau camioane de armată, pline cu soldaţi şi poliţişti. Pe acoperişuri erau lunetiştii. Spitalele îşi făcuseră rezerve de sânge.”

Însă oamenii au demonstrat paşnic. În săptămânile următoare, protestele s-au intensificat. Iar într-o lună de zile s-a prăbuşit şi Zidul Berlinului.

Katrin Mahler Walther: „Ţi se face pielea de găină. A fost incredibil de emoţionant să vezi atâţia oameni care şi-au învins teama şi au căpătat curajul de a se alătura acelor demonstraţii. Şi cred că şi-n prezent este nevoie să susţinem democraţia şi să creştem împreună.”

Katrin Hattenhauer: „Amintirea copilăriei trăite în dictatură nu mă va părăsi niciodată. Tocmai de aceea, voi preţui mereu libertatea de care mă bucur. Dar aş vrea ca oamenii să-şi amintească faptul că democraţia este ceva viu din care şi noi trebuie să devenim parte. Şi nimeni nu va face asta în locul nostru. Mi-ar plăcea mult ca oamenii să-şi reamintească lucrul ăsta.”