BBC: Cum ne modelează iluzia „sfârșitului istoriei” alegerile în viață

Când reflectezi asupra istoriei vieții tale, probabil că poți identifica o serie de transformări care te-au făcut să devii persoana din prezent. Poate că ai fost timid în copilărie, dar ai căpătat încredere în propriile forțe la locul de muncă, sau poate că ai fost un copil rebel care și-a găsit eventual pacea interioară. Mulți oameni descriu acest fenomen drept cursul vieții.

Dacă încerci să întrezărești acum viitorul, mai mult ca sigur poți vizualiza evenimente importante, de cotitură, dar probabil că nu vei avea o imagine clară a transformării caracteristicilor tale fundamentale. E ca și cum conceptul de sine a ajuns la destinația sa finală, iar tu crezi că îți vei păstra aceleași calități, valori și interese pe care le ai astăzi.

„Deși noi realizăm că am evoluat, nu putem conștientiza că vom continua să ne schimbăm în viitor”, menționează psihologul Hal Hershfield de la Universitatea din California în noua lui carte „Your Future Self”.

Acest raționament eronat este cunoscut drept „iluzia sfârșitului istoriei” și poate avea multe consecințe negative asupra vieților noastre personale și profesionale.

Studierea științifică a iluziei sfârștiului istoriei a început odată cu show-ul TV belgian „Leurs secrets du bonheur” („Secretele fericirii lor”). După cum sugerează denumirea sa, programul era centrat pe studierea științifică a bunăstării, iar spectatorii erau adesea invitați să participe la studii pe site-ul show-ului.

Folosind această oportunitate pentru a atrage o audiență mai mare, Jordi Quoidbach (care este actualmente la Universitatea Esade Ramon Llull din Spania) și colegii săi au elaborat o serie de chestionare, invitând participanții să reflecte asupra versiunilor lor din trecut, prezent și viitor. Ei au publicat rezultatele în revista Science.

Primul studiu este centrat pe personalitate, voluntarii evaluându-se în baza unor serii de caracteristici. De exemplu, au trebuit să bifeze, pe o scară de la unu (total dezacord) la șapte (total de acord), dacă se consideră:

• Extrovertiți, entuziaști
• Critici, certăreți
• Loiali, disciplinați
• Anxioși, irascibili
• Deschiși către noi experiențe, complecși

Jumătate dintre participanți au fost ulterior rugați să-și imagineze că răspund la aceleași întrebări cu 10 ani în urmă sau peste 10 ani.

Au răspuns mai mult de 7.500 de participanți, cu vârste cuprinse între 18 și 68 de ani. Acest lucru i-a permis lui Quoidbach și colegilor săi să evalueze cum oamenii percep parcursul transformațional personal la diferite etape ale vieții. În ultimă instanță, ar avea sens ca un proaspăt absolvent care abia își începe viața de adult să își perceapă traseul foarte diferit față de cineva care se apropie de pensionare.

În general, vârsta participanților nu făcea o diferență semnificativă. Deși participantul obișnuit menționa o schimbare considerabilă a personalității în trecut, el anticipa schimbări minime în viitor. Ei păreau să creadă că personalitatea lor va rămâne neschimbată pentru tot restul vieții.

Pentru a stabili dacă iluzia sfârșitului istoriei se extinde asupra valorilor individuale ale oamenilor, cercetătorii au recrutat un nou eșantion de 2.700 de participanți, cărora li s-a cerut să evalueze relevanța unor concepte precum hedonismul, realizarea și tradiția în viețile lor, înainte să-și imagineze cum ar fi răspuns cu 10 ani în urmă și cum ar face-o 10 ani mai târziu. Într-un mod predictibil, iluzia sfârșitului istoriei a constituit un factor determinant: oamenii realizau că valorilor lor s-au schimbat, dar era puțin probabil să anticipeze schimbări viitoare.

Dacă ți-ai făcut vreodată un tatuaj pe care ai ajuns să-l regreți, nu este probabil surprinzător să afli că iluzia sfârșitului istoriei se aplică și preferințelor noastre. De exemplu, putem vedea cu ușurință că preferințele noastre muzicale s-au schimbat în ultimul deceniu, dar tindem să credem că melodiile sau cântăreții pe care-i ascultăm în prezent vor rămâne mereu preferații noștri.

„Adolescenții și bunicii tind să creadă că ritmul de desfășurare a transformărilor individuale a încetinit semnificativ și că au devenit recent oamenii care vor rămâne astfel până la sfârșitul vieții”, au concluzionat cercetătorii în lucrarea lor originală. „Există aparent impresia că istoria se termină astăzi.”

În noua sa carte despre conceptul de sine, Hershfield atribuie iluzia sfârșitului istoriei cercetărilor făcute despre excesul de încredere în sine. „Majoritatea oamenilor se percep pozitiv, crezând că personalitatea lor estre atractivă pentru ceilalți, iar valorile lor sunt admirabile”, scrie el. „Poate fi terifiant să acceptăm ideea că pentru a ne schimba, trebuie să se producă o dislocare din această perspectivă edificatoare, astfel încât ne agățăm cât de mult putem de versiunile noastre actuale.”

„Iluzia sfârștitului istoriei poate de asemenea reduce sentimentele tulburătoare de incertitudine”, spune el. „Noi vrem să credem că ne cunoaștem foarte bine, iar anticiparea transformării personalității, valorilor și preferințelor noastre poate cauza o anxietate existențială. Dacă este aproape imposibil să ne imaginăm cât de diferiți am putea ajunge în viitor, atunci cât de bine știm cine suntem în prezent?”

Confortul psihologic asigurat de această atitudine poate fi în detrimentul nostru atunci când ne compromite capacitatea de a lua decizii importante. Hershfield sugerează că iluzia sfârșitului istoriei ne poate determina să amânăm experiențe agreabile, până când nu le mai dorim. De exemplu, dacă vrei să călătorești, poate că îți amâni constant planurile pentru a salva suficienți bani ca să mergi într-o călătorie luxoasă. Dar atunci când termini de agonisit suma necesară, nu îți mai dorești să explorezi locuri noi.

Iluzia sfârșitului istoriei ne poate direcționa pe căi profesionale care nu ne satisfac pe termen lung. Poate că ai prioritizat un salariu mare în detrimentul pasiunii pentru domeniul de acivitate ales, iar în jurul vârstei de 30 de ani valorile tale s-au schimbat și îți dorești să te ocupi cu ceea ce îți aduce realmente plăcere, nu un salariu mare. „Problema rezidă în faptul că atunci când trebuie să luăm decizii cu privire la carieră sau locuri de muncă, putem face greșeli în prioritizarea lucrurilor, ajungând plini de regrete”, spune Hershfield.

În ultimă instanță, deși nu este nimic greșit în celebrarea traseului parcurs până acum, nu ar strica să evaluăm posibilele trasee pentru care am putea opta în viitor. Schimbările sunt inevitabile și dacă acceptăm acest lucru, putem valorifica la maximum capacitatea noastră incredibilă de a evolua.