Care este diferența dintre un profesor bun și un profesor excelent? Cum te ajută un dascăl să iei cele mai bune decizii în viață? Explicațiile fostului ministru al Învățământului, Mircea Miclea

Pornind de la întrebarea „Care e diferența dintre un profesor bun și un profesor excelent?”, fostul ministru al Educației Mircea Miclea a oferit câteva răspunsuri care a creat definiția excelenței în acest domeniu:

– Un profesor bun este un profesor care are metode de predare foarte bune. El aplică aceste metode de predare și te ajută să obții o performanță școlară bună sau foarte bună. Un profesor excelent e mai mult decât atât. El nu predă doar curriculum explicit, cel care este scris, el este un integrator. Un integrator din două perpective: întâi este un integrator de diverse curriculum. Sunt mai multe tipuri de curricula: una explicită – ce trebuie să predăm noi la fiecare materie -, curricula explicită, scrisă, oficială. Dar este și un curriculum ascuns, adică ce învață elevii când merg la școală, când stau pe coriodare, când văd orarul școlar, când se uită la documentele școlare, la modul în care se face notarea. Învață o grămadă de lucruri când interacționează între ei. Este un alt curriculum, cel retoric, dat de faptul că diverși lideri politici, diverse personaje importante vorbesc despre diverse teme care sunt abordate și în școală. Și ele creează un vector de învățare. Mai este curriculum nul – adică ce nu predăm. Nu există un curriculum care să poată cuprinde toate cunoștințele relevante. Adesea, ce nu predăm, este socotit mai puțin important. ce face un profesor excelent? Integrează curriculumurile acestea. Adică atunci când predă o temă, el nu se referă numai la ce e scris în programa oficială să predea, el se gândește la ce știe elevul lui despre tema respectivă din rețelele de socializare, din discuțiile cu colegii lui, din modul în care funcționează școala. Ținta lui nu este un rezultat școlar foarte bun al elevului, ținta este un model mental relevant, care rămâne dincolo de terminarea școlii, te influențează după aceea, în alegerile de viață. Și mai integrează ceva: integrează spiritul elevului cu spiritul disciplinei. Foarte adesea auzim că trebuie să adaptăm predarea unei discipline la modul de viață, cerințele de viață ale elevului. E numai o parte din adevăr. Pentru că în același timp, noi trebuie să învățăm elevul și spiritul disciplinei. Un profesor excelent poate să joace dansul acesta extrem de fin, de balans, între a preda disciplina ținând cont de spiritul elevului, adică în așa fel încât elevul să o asimileze, dar, în același timp, ținând cont de faptul că disciplina are un anumit spirit, anumite metode, un jargon, un anumit mod de a vedea lumea, și îl trage pe elev spre acel mod. Asta este integrarea.

– Un profesor bun are multe proceduri, metode prin care predă. Și unul excelent utilizează proceduri. Dar el pune deasupra procedurilor principiile și deasupra acestora, oamenii. Asta este una dintre diferențe: să pui oamenii deasupra principiilor și a procedurilor. Cum activez elevul? Poate o să inventez ceva: Poate că o să mă scălămbăi în fața lui, ca să îi atrag atenția, dar îl activez cumva, pentru că contează ce se întâmplă cu el. Adică fac un design. Orice profesor știe lucrul acesta: orice lecție bună e un design. E o modalitate de a construi o soluție ținând cont de constrângerile pe care le are elevul (ce profesori a avut, cum i s-a predat). Și soluția mea trebuie să fie acceptată de beneficiar.

– A treia caracteristică a unui profesor excelent este că, spre deosebire de un profesor bun, el creează memorie emoțională. Un profesor bun te învață clar definițiile, teoriile, conceptele specifice temei pe care o predă. Te învață proceduri, tehnici de calcul, mecanisme – asta înseamnă memorii procedurale. Și dacă ai memorii semantice și procedurale, tu poți să obții performanțe școlare bune. Un profesor excelent face mai mult decât atât: atunci când predă, asociază cu ceea ce predă o emoție. Te face să simți ceva, să trăiești ceva, de exemplu o emoție de curiozitate, de fascinație, de mândrie, să ai emoții pozitive. Și împachetează ceea ce predă în acele emoții pozitive. Memoria emoțională se sedimentează mult mai bine în capul oamenilor și contribuie la două lucruri: la marile alegeri pe care le faci în viață și în angajamente – adică cât efort bagi tu în materie, că poate să te facă să-ți dedici toată viața. Ești dispus să spui: viața mea merge în direcția fizicii, sau a istoriei, pentru acea senzație pe care o trăiai la oră.

– A patra: Un profesor bun îți predă cunoștințele foarte clar, sistematic, riguros. Un profesor excelent nu-ți predă numai cunoștințele, îți predă întrebările la care acele cunoștințe sunt răspunsuri. Și asta te înarmează foarte mult, pentru că după ce ești adult, tu începi să-ți pui probleme, tu îți dai seama că teoriile sunt niște răspunsuri la niște întrebări și tu cauți teoriile din spatele întrebărilor. În felul acesta te protejezi de fake-news-uri, de manipulare, pentru că profesorul nu mi-a dat doar teorie, mi-a dat metodele prin care s-au produs teoriile respective și întrebările la care teoriile respective sunt răspunsurile.

– Și ultima diferență: profesorii excelenți, spre deosebire de cei buni, se definesc prin contrapoziție. Te poți defini prin inducție: te uiți la lume, la colegii tăi și spui: sunt ca ei. Și ajungi să faci ca ei, te definești inductiv. Un profesor excelent vede cum e lumea, vede ce se întâmplă în jurul lui și totuși el este total diferit. El știe că are același salariu cu al celui mai prost profesor din școală și trăiește zilnic decepția că nu ai un fel de „întoarcere a investiției tale”, că atât de tare te străduiești să predai și atât de puțin rămâne în capul ăluia! Ai toate motivele să spui: deci nu mai are rost să fac ceva. Aici intervine miracolul: el spune – continuăm să fim, să mergem după standardele noastre, de aia! E ca un act de iubire, adică trăiești momentul acela în care nu ai niciun argument de ce iubești o persoană, dar o iubești. O predare excelenetă e ca un act de iubire: nu mai ai argumente de ce să o faci, da o faci.

Și la întrebarea: la ce bun să ai profesori excelenți? Are rost pentru că ei, fiind excelenți, exploatează la maximum potențialele, scot din ăia care sunt în fața lor, maximul din ce se poate scoate, și augmentează realitățile, îi fac pe oameni să vadă lumea, mulți ani după ce au ieșit din școală, altfel, le creează hărți mentale, hărțile care îi fac pe ei să ia decizii.