Ce presupune starea de urgență internațională declarată joi de Organizația Mondială a Sănătății

Există două criterii pentru ca un asemenea eveniment să poată fi considerat o astfel de urgență.

În primul rând, epidemia trebuie să afecteze cel puțin două țări. În al doilea rând, este necesar ca epidemia să impună „un răspuns internațional coordonat”.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, starea de urgență se referă la „o situație serioasă, neobișnuită sau neașteptată”.

Declararea stării de urgență duce la măsuri mult mai stricte în domeniul sănătății, la o creștere a finanțării în domeniul medical și la alocarea unor resurse suplimentare pentru prevenirea răspândirii bolii.

De asemenea, o astfel de decizie ar putea determina statele lumii să impună restricții asupra comerțului și libertății de mișcare a populației, cu toate că Organizația Mondială a Sănătății de obicei face tot posibilul pentru a evita restricțiile impuse comerțului.

Totodată, autoritățile naționale ar putea introduce măsuri suplimentare de scanare în aeroporturi și în alte spații publice, pentru monitorizarea stării de sănătate a populației.

Recomandările impuse de organizația internațională sunt temporare și vor fi revizuite din 3 în 3 luni.

Din 2009 până în prezent, starea de urgență a fost declarată de 5 ori: în 2009 din cauza pandemiei de gripă porcină, în timpul epidemiei de poliomielită din 2014, la epidemia de Ebola din Africa de Vest, din 2014, la epidemia de Zika din 2015-2016 și la cea de Ebola, din 2018.

Autoritățile chineze au anunțat că 42 de persoane au murit în cursul zilei de joi din cauza noului coronavirus din China, astfel că numărul total al deceselor se ridică acum la 213. Dintre acestea, 204 au fost înregistrate în provincia Hubei, în care se află orașul Wuhan, locul de unde a pornit epidemia.

Sursa: Mediafax