Comemorarea holocaustului romilor. Secretar de stat: Avem nevoie ca identitatea romilor să fie păstrată

Există și moșteniri înlăcrimate, pentru copii care duc mai departe trista poveste a părinților și bunicilor lor. Așa se întâmplă și în cazul Vioricăi Gotu, din Galați. A venit alături de mulţi alţii să-şi comemoreze înaintaşii care au fost deportați, în 1942, în Transnistria. Nedreptatea făcută de autorităţile române de atunci a avut consecinţe crunte pentru familia ei.

Viorica Gotu, urmaşă a unei familii de deportaţi: În condițiile în care tatăl meu era pe front, și fratele lui, care a murit pe front. Tatăl meu a fost rănit pe front. Familia lui, părinții, surorile, frații, chiar și mama mea, cu patru copii, a fost deportată în Transnistria. Din păcate, bunicul meu, tatăl tatălui meu, a decedat acolo, o sora de-a lui și foarte foarte multe rude. Mama s-a întors acasă doar cu doi din cei 4 copii. Doi au rămas acolo.

Încă își amintesc ororile prin care au trecut. Despre foametea pe care au îndurat-o, despre frigul pe care l-au îndurat, bolile pe care le-au îndurat, gropile comune în care au fost aruncați morții noștri și, de cele mai multe ori, îi sfâșiau câinii flămânzi. Mama mea nu și-a revenit niciodată din ceea ce a trăit acolo.

Numărul exact al cetățenilor români de etnie romă deportați în Transnistria nu este nici astăzi cunoscut. Se apreciază că ar fi fost aproape 25.000, însă cifra poate fi mai mare, având în vedere că o parte dintre cei ajunși dincolo de Nistru nu aveau acte. Se știe că operațiunea a început în iunie 1942. Bărbați, femei și copii au fost transportați fie cu trenurile, fie în șiruri nesfârșite de căruțe, dincolo de Nistru. Cel puțin jumătate dintre ei au murit din cauza frigului sau a bolilor. Alții au revenit acasă abia după sfârșitul războiului.

Iulian Paraschiv, secretar de stat, Agenţia Naţională pentru Romi: Tragic este că o bună parte a celor deportați în Transnistria, rudele lor, frații lor, părinții lor, se aflau și luptau alături, cot la cot, cu soldații români. La acest moment, minoritatea romă rămâne cea mai nepopulară minoritate din România și din Europa. Pentru simplul motiv că minoritatea romă este o minoritate nepopulară, sunt foarte mulți dintre etnicii romi care nu își mai recunosc apartenența. Avem nevoie ca identitatea romilor să fie păstrată, acea parte a culturii cu care noi ne mândrim.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la nivel european, din cauza epurărilor etnice ordonate de naziști, au fost uciși aproximativ 500.000 de romi. În 2015 Parlamentului European, a stabilit ca 2 august să fie Ziua europeană de comemorare a holocaustului împotriva romilor.