Copiii romi, uitați de Europa. Studiu de caz Politico: Bulgaria

În Bulgaria, care găzduiește una dintre cele mai mari comunități de romi din Europa, doar 64 la sută dintre copiii romi au o anumită experiență preșcolară, comparativ cu 94 la sută dintre colegii lor bulgari, potrivit unui studiu privind educația romilor în 11 țări europene, realizat de Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale (FRA). Acest decalaj persistă în cea mai mare parte a spațiului comunitar, Ungaria fiind singura excepție notabilă.

Decalajul preșcolar este unul dintre factorii care conduc la sărăcie generațională și excludere, a spus Emilia Mikova, psiholog și directorul unui centru comunitar condus de Fundația pentru Sănătate și Dezvoltare Socială (HESED), o organizație nonprofit din Bulgaria, care a lucrat cu comunitatea romă de mai bine de două decenii.

HESED conduce una dintre puținele grădinițe din Fakulteta, un cartier din Sofia care găzduiește una dintre cele mai mari comunități de romi din Europa. Deși estimările arată că ar fi între 40.000 și 50.000 de romi, în cartier nu există o grădiniță administrată de guvern.

„Credem că investiția în serviciile de dezvoltare timpurie a copilăriei este esențială. În primii ani ai vieții noastre, creierul nostru se dezvoltă, precum și cunoștințele și abilitățile noastre. Dacă lucrăm cu copiii în acei primi ani, șansele lor de a termina școala sunt mult mai mari”, a spus Mikova.

Mikova și colegii ei de la centrul HESED au văzut nu de puține ori efectele lipsei accesului la servicii de îngrijire. „Copiii vin adesea la noi cu o lipsă de abilități motorii fine, neașteptate pentru vârsta lor. Nu pot ține un creion, se luptă cu abilitățile de vorbire și limbaj și cu întârzierea dezvoltării cognitive, nu din cauza unui fel de tulburare, ci din cauza neglijenței. Abilitățile lor sunt deja în urmă când încep școala”, a explicat Mikova.

Pentru Roza, o fetiță romă de șase ani, începerea grădiniței în urmă cu trei ani a fost transformatoare. La trei ani, se chinuia să vorbească. Mama ei, Todorka Borisova, în vârstă de 32 de ani, a sperat că frecventarea grădiniței și interacțiunea cu alți copii o vor ajuta pe cea mică să vorbească.

Profesorii de la centrul preșcolar au observat rapid că Roza are dificultăți de auz și au bănuit că probabil că acesta a fost motivul pentru care a avut probleme cu vorbirea. A făcut mai multe controale medicale, care au dus la tratamente nereușite pentru lichidul din ureche. Profesorii și asistenții sociali de la centru au îndrumat familia cu privire la specialiștii pe care să îi consulte și au reușit, cu greu, să o convingă să facă o operație. Mamei fetei îi era foarte frică de spitale. După operație, auzul Rozei s-a îmbunătățit. La fel și vorbirea și performanța ei la grădiniță.

„Sunt foarte recunoscătoare pentru asistența și sprijinul lor. În plus, Rozei i-a plăcut foarte mult aici. Mă trezea dimineața, dornică să încep să mă pregătesc pentru grădiniță”, a spus Borisova.

În ciuda eforturilor unor organizații precum HESED, Roza este o excepție norocoasă.

Nadka Tsvetanova, o mamă a doi copii, și-ar dori ca cei mici să fie înscriși la grădiniță. „Totuși, nu sunt locuri disponibile în centru și sunt îngrijorată că nu avem unde să mergem”, a spus ea. Femeia a punctat că este nevoie de mai multe grădinițe și locuri de joacă. „Vreau ca [fiica mea] să vorbească, atât limba romani, cât și limba bulgară. Nu vreau să fie analfabetă ca mine. Am fost la școală doar până în clasa a patra”, a adăugat ea.

La mai bine de 30 de ani de la căderea comunismului, timp în care statul a creat școli și grădinițe speciale pentru romi, segregarea continuă să fie o problemă nu numai în Bulgaria, ci și în restul Europei.

Romii sunt una dintre cele mai mari minorități din Bulgaria, cea mai săracă țară membră a UE, reprezentând aproximativ 10% din cele șapte milioane de locuitori ai țării. Potrivit Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE, 86% dintre familiile de romi din Bulgaria sunt expuse riscului de sărăcie, comparativ cu 22% pentru populația generală.

Multe familii de romi nu își pot permite să cumpere copiilor haine sau încălțăminte, să ofere prânzul sau să-și acopere transportul către și de la grădiniță. Așadar, chiar dacă ar exista un loc disponibil, costurile asociate înseamnă că pur și simplu nu își pot trimite copiii la grădiniță și, atunci când încep educația formală, sunt nepregătiți.

„Nivelul lor de cunoștințe nu corespunde vârstei lor. Mulți copii nu vorbesc bulgară și avem dificultăți în a comunica cu ei”, a spus Eleonora Petrova, profesoară de grădiniță la centrul HESED. Ea a adăugat că mulți copii romi ajung să vorbescă bulgară doar la școală sau la grădiniță, iar în școli lipsesc adesea profesori care vorbesc limba maternă a copiilor.

În Bulgaria, HESED speră că unitatea sa din Fakulteta poate servi drept model pentru alții. Pentru a se asigura că deservește comunitatea, angajează psihologi, asistenți sociali și asistenți didactici vorbitori de limbi romani care pot reduce decalajul.

Pentru a ușura tranziția copiilor care merg la grădiniță pentru prima dată, organizația oferă un program de adaptare de o lună, în care își propune să câștige încrederea părinților, o măsură pe care majoritatea grădinițelor de stat sau din oraș nu o oferă. În prima săptămână copiii sunt însoțiți la cursuri de un părinte, de obicei mama lor. Apoi, în următoarele două săptămâni, merg la grădiniță cu jumătate de normă, până când treptat se simt confortabil cu noul mediu și pot participa singuri.

Mikova spune că: „Munca noastră este centrată pe copii. Cu toate acestea, părinții sunt un partener esențial în acest proces. Dacă nu se implică acasă în procesul educațional, rezultatele nu sunt nici pe departe la fel de bune pe cât ar putea fi.”

Marea speranță a Borisovei este ca centrul să o ajute pe Roza și pe cealaltă fiică a ei să aibă șansa să termine școala și să reziste presiunii de a abandona școala pentru a-și întemeia o familie la o vârstă fragedă. „Vreau ca ele să-și termine educația și să aibă perspective mai bune în viață . Nu vreau să devină soții și mame cât timp sunt încă copii”, a spus ea.

Cercetarea pentru acest articol a fost susținută de Early Childhood Journalism Initiative, un program condus de Centrul Dart pentru Jurnalism și Traumă.

Articol de Arina Delcea