Cum se poate descurca Europa fără gazul rusesc și cum poate evita raționalizarea? Răspunsul analistului Daniel Gros

Redăm articolul de opinie semnat de Daniel Gros:

În ultimele luni, prețurile la gaze și electricitate în Europa au crescut cu aproape 100%, niveluri fără precedent, apoi au scăzut cu o treime și au crescut din nou de când Rusia a anunțat că Nord Stream 1, gazoductul său către Germania, va rămâne suspendat pe termen nelimitat. Mulți lideri europeni au reacționat la schimbările sălbatice de pe bursele de energie din Europa dând vina pe piețe. Dar împușcarea mesagerului nu este niciodată abordarea corectă.

Pentru factorii de decizie europeni, volatilitatea extremă a piețelor energetice demonstrează că acestea nu mai sunt raționale. De fapt, gazele naturale devin un bun rar, iar prețurile la energie pur și simplu răspund în consecință. Suspendarea Nord Stream I de către Rusia nu a fost neașteptată, având în vedere că nivelul de stocare a gazelor europene crește rapid, iar președintele rus Vladimir Putin știe că își va pierde pârghia geopolitică dacă Europa este pregătită de iarnă fără gaz rusesc.

Amploarea problemei este imensă. Înainte de a invada Ucraina, Rusia satisfacea aproximativ 30% din necesarul de gaz al Europei. Din februarie, țările europene au fost nevoite să compenseze această pierdere prin economisirea de energie și importuri din surse alternative.

În ceea ce privește economiile, recordul Europei de până acum a fost un pachet mixt. Prețul ridicat al gazului a determinat deja industria să reducă și să utilizeze combustibili alternativi sau să reducă producția, companiile germane folosind cu 20% mai puțin gaz în iunie față de anul trecut.

Dar cei mai mari consumatori de gaz în lunile de iarnă vor fi gospodăriile – și, pe măsură ce vremea se va răci, va fi dificil să convingi oamenii să reducă încălzirea caselor. Guvernele europene îi imploră deja pe consumatori să închidă termostatele și să facă mai puține dușuri fierbinți. Dar este posibil ca astfel de apeluri să aibă un impact redus, iar înăsprirea regulilor pentru clădirile publice este de așteptat să producă economisiri la fel de mici.

Asigurarea faptului că gospodăriile recunosc deficitul de gaze va fi crucială pentru ca Europa să treacă iarna fără a fi nevoie să recurgă la raționalizare. Acest lucru nu va fi ușor. În medie, prețurile la gazele casnice s-au dublat din august 2021, dar mulți consumatori nu au observat încă pe deplin acest lucru, deoarece folosesc mult mai puțin gaz în lunile de vară și plătesc sume fixe lunare care vor fi revizuite în sus abia mai târziu. Cu toate acestea, creșterea prețurilor la energie alimentează deja proteste masive pe tot continentul.

În fața presiunii politice tot mai mari, mai multe state membre UE au introdus subvenții pentru reducerea prețurilor de consum. Franța a plafonat prețurile la gaze și energie electrică, iar Italia a redus cota taxei pe valoarea adăugată pentru gazele naturale. Drept urmare, prețurile gazelor de uz casnic au scăzut cu 15% în Italia și au rămas stabile în Franța, chiar dacă au crescut cu aproximativ 20% în Germania.

Costul fiscal al subvențiilor pentru energie va fi enorm, ridicându-se la zeci de miliarde de euro în țările mai mari ale UE. Dar asta nu este cel mai rău. Aceste subvenții de preț vor face ca cererea de gaz să scadă mai puțin: consumatorii care plătesc mai puțin pentru gaze vor fi mai puțin înclinați să oprească încălzirea sau să facă mai puține dușuri fierbinți și mai scurte. Europa va trebui să importe mai mult gaz decât ar fi făcut-o dacă consumatorii ar fi fost forțați, prin prețuri mai mari la energie, să recunoască penuria.

Mai exact, de unde cred liderii europeni că vor obține gazul suplimentar? Majoritatea producătorilor de gaze lucrează deja la capacitate maximă și nu vor putea să-și crească producția în următoarele câteva luni. Singura sursă potențială de aprovizionare suplimentară este gazul natural lichefiat din Asia. Dar cererea mai mare de import din Europa va pune și mai multă presiune asupra prețurilor globale ale GNL, crescând astfel factura de import a Europei.

Factorul care complică este acela că țările europene nu sunt singurele care încearcă să protejeze consumatorii de prețurile mari ale gazelor. Câțiva importatori asiatici importanți, cum ar fi Japonia și Coreea de Sud, limitează și prețurile casnice. Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care cererea de gaz din Asia a scăzut doar puțin până acum și de ce prețurile la gaze naturale erau ridicate chiar înainte de războiul Rusiei în Ucraina.

Plafonările de preț din Asia au ca rezultat prețuri de import mai mari pentru Europa, ceea ce îi determină apoi pe factorii de decizie europeni să mărească subvențiile pentru a menține prețurile de consum scăzute, punând potențial în mișcare un cerc vicios de prețuri spot din ce în ce mai mari și subvenții mai mari. Și prețurile pot crește oricum, din cauza impactului enorm pe care subvențiile la nivelul UE l-ar avea asupra prețurilor globale.

Există o cale mai bună. În loc să subvenționeze consumul prin plafonări, guvernele europene ar trebui să subvenționeze economiile de gaze. De exemplu, ar putea plăti gospodăriile pentru a-și reduce consumul în această iarnă. Acest lucru ar implica și cheltuieli fiscale, dar analizele recente sugerează că astfel de subvenții ar putea fi acoperite în principal prin prețuri mai mici de import.

Alternativ, factorii de decizie politică ar putea încuraja economisirea de energie, oferind gospodăriilor un plafon limitat de preț. În cadrul acestei scheme, subvențiile ar acoperi o sumă de bază pe cap de locuitor, gospodăriile plătind prețul de piață pentru consum peste acest nivel.

Oricum ar fi, factorii de decizie europeni ar trebui să explice alegătorilor că gazul a devenit foarte rar, că protejarea lor completă de prețurile mai mari este imposibilă și că încercarea de a face acest lucru ar fi extrem de contraproductivă. În schimb, liderii europeni ar putea folosi resurse financiare limitate în crearea de stimulente pentru ca gospodăriile să economisească – și pentru a facilita sfârșitul dependenței europene de gazul rusesc.