Pasionat de războiul de țesut, la 18 ani. „Dacă noi, tinerii, nu ducem mai departe tradițiile, tinerii din generațiile viitoare nu mai au de unde să știe aceste lucruri”

Andrei: La noi în sat nu prea se mai găsesc războaie, cu greu am făcut rost de acest război și nu l-am luat complet. Am luat de la fiecare câte un component, nu l-am găsit pe tot întreg. Le-au băgat pe foc, femeile bătrâne au murit, copiii nu s-au mai ocupat de așa ceva. Dar mie mi-a plăcut și am zis că e păcat să se piardă o astfel de tradiție.

Camera în care lucrează pare a fi odaia din casele oltenești de odinioară. Iar aici, de doi ani și jumătate, Andrei a țesut, la războiul pe care l-a reconstruit, preșuri, dar și piese care necesită multă răbdare și îndemânare, cum ar fi cuverturile sau fotele. Nu face rabat de la tradiție și își pregătește materia primă așa cum o făceau bătrânele satului de demult.

Andrei: Am țesut 12 metri de preșuri, după care am pus un macat oltenesc. L- am țesut în ițe, cu spetează, după care am pus fotele, acum iar preșuri. Eu folosesc vopseluri naturale, din frunze, rădăcini de plante. Dacă nu respecți aceste reguli, nu mai au acest spirit, acest farmec, ca și cum ar fi făcute de bătrânii noștri. Trebuie să păstram tradiția.

Bunica sa i-a insuflat dragostea pentru tradiție. O vedea în copilărie croșetând mereu câte ceva. Ea l-a învățat să tricoteze când avea doar patru ani.

Andrei: Pe mine mă atrăgea cum ea învârtea firul pe degete, cum folosea croșeta. Cum folosea  andrelele și eu, după ce pleca din casă, mă duceam și începeam să înfășor pe degete toată ața. Când ea a văzut că pe mine mă atrage mi-a dat un ghem de ață și o croșetă în mână și m-a învățat să formez ochiuri de lanț.

Și tot bunica îi este sprijin și acum. Întreaga familie este mândră că Andrei iubește atât de tare tradiția românească.

Andrei crede că, dacă ne pierdem tradițiile, ne pierdem și identitatea, iar moștenirea pe care o vom lăsa urmașilor va fi mult mai săracă.

De 1 Decembrie, are un mesaj pentru tânăra generație din care face parte: Să aibă grijă de toate aceste lucruri pentru că dacă noi, tinerii, nu ducem mai departe, tinerii din generațiile următoare  nu mai au de unde să știe aceste lucruri.