Diplomatul rus care a fugit în Vest, la un an de la declanșarea invaziei: Occidentul trebuie să creeze o prăpastie între Putin și elita sa

Redăm argumentele lui Boris Bondarev dintr-un editorial publicat în The Moscow Times.

***

Rusia lui Putin se află în război cu Ucraina de un an de zile. În acest timp, a devenit evident pentru mulți că nici măcar retrocedarea Donbasului și a Crimeei către Kiev nu va duce automat la sfârșitul conflictului, la fel cum este din ce în ce mai clar că amenințarea războiului în Europa nu va dispărea atâta timp cât Vladimir Putin rămâne la Kremlin.

Chiar dacă va fi învins, Putin va continua zgomotul de săbii nucleare (sau poate chiar va folosi arme nucleare), își va intensifica intrigile împotriva Occidentului, va căuta să destabilizeze Europa în toate modurile posibile și, în cele din urmă, va relua agresiunea militară împotriva Ucrainei sau a unuia dintre ceilalți vecini ai săi.

Astfel, pentru a pune capăt războiului și a stabili o pace durabilă în Europa, cea mai importantă sarcină trebuie să fie schimbarea regimului în Federația Rusă, care, deocamdată, este, prin însăși natura sa, condamnată la agresiune împotriva altor țări.

Spre surprinderea multor observatori, elita rusă continuă să dea dovadă de o mare coeziune în jurul președintelui. Personalități bine cunoscute cu vederi „liberale”, precum fostul ministru de finanțe Alexei Kudrin, președintele Băncii Centrale Elvira Nabiullina și directorul general al Sberbank, German Gref, precum și unii dintre cei mai eficienți manageri ai lui Putin, cum ar fi prim-ministrul Mihail Mișustin și primarul Moscovei, Serghei Sobianin, cu toții dau dovadă de loialitate față de dictator și lucrează în mod activ pentru a-i păstra regimul, deși aproape sigur își dau seama că acesta conduce țara spre abis și că realizările sale economice din ultimii 20 de ani au fost deja anulate de acțiunile sale nesăbuite din Ucraina.

Mulți sugerează că o înfrângere a lui Putin în Ucraina ar duce la nemulțumirea elitelor și, potențial, la o lovitură de stat. Un astfel de rezultat poate părea plauzibil, dar oricine instigă la o lovitură de stat are nevoie de o viziune pentru viitorul Rusiei post-Putin. Iar aceasta este, evident, un lucru mai puțin simplu decât pare.

Chiar dacă elita rusă nu este îndrăgostită de politicile lui Putin, ea nu vede în prezent nicio alternativă la domnia sa. Occidentul a tăiat toate legăturile, investițiile și proprietățile lor europene sunt confiscate și se pare că sancțiunile nu se vor lăsa mai prejos.

În același timp, politicienii opoziției ruse din exil fie ignoră rolul potențial pe care elitele lui Putin l-ar putea juca în reconstrucția țării, fie fac lobby activ pentru ca membrilor săi să li se impună și mai multe sancțiuni pentru că susțin agresiunea Rusiei. Acțiunile lor trimit un mesaj clar către acești piloni ai regimului lui Putin: sunteți dușmanii noștri, nu ne vom angaja cu voi și, când vom ajunge la putere după căderea regimului, veți fi cu toții pedepsiți.

Acesta este motivul pentru care elitele rusești se uită la Putin ca la singura lor șansă de a-și păstra statutul înalt, bogăția enormă și un fel de viitor. Ce fel de oligarh ar risca totul pentru a răsturna un dictator pentru ca averea și puterea să le fie apoi smulse de un grup de revoluționari care se întorc?

Oricât de neplăcut ar fi, trebuie adoptată o abordare mai flexibilă și mai realistă. Elita rusă trebuie să devină divizată. Trebuie să se clarifice faptul că, după căderea lui Putin, doar figurile centrale din regimul său vor fi trase la răspundere și pedepsite pentru invazia ilegală a Ucrainei și pentru crimele regimului împotriva propriilor cetățeni.

Membrilor elitelor lui Putin care se opun în mod activ regimului, fie prin acte de sfidare deschisă, fie prin forme mai puțin evidente, cum ar fi sabotarea achizițiilor din domeniul apărării, ar trebui să li se ofere garanții că nu vor fi condamnați la închisoare sau la confiscarea bunurilor lor și că chiar și unele perspective politice vor rămâne deschise pentru ei. Dacă acest lucru este clarificat, ei vor realiza că au într-adevăr un viitor viabil fără Putin.

Adoptarea unei astfel de abordări ar fi o mișcare vizionară pentru o opoziție rusă unită, subliniind disponibilitatea Occidentului de a negocia cu acei membri ai elitei lui Putin care au un rol esențial în eventuala sa răsturnare. Dacă Ucraina și Occidentul ar recunoaște, de asemenea, validitatea unei astfel de abordări, ar fi trimis un semnal clar Rusiei.

Această formă de subversiune ar putea deveni un aspect semnificativ al bătăliei pentru a scăpa Rusia de Putin. În cazul în care una dintre principalele grupări de opoziție ar susține o astfel de mișcare, s-ar găsi ulterior bine plasată pentru a acționa ca intermediar între adversarii lui Putin în cadrul verticalei sale de putere și adversarii lui Putin în străinătate. La momentul potrivit, acest lucru ar asigura că opoziția rusă are un loc la masă, ceea ce ar facilita mult mai mult participarea politicienilor ruși din exil la viitoarele procese politice ale unei Rusii post-Putin.