Doi ani de lacrimi, durere, revoltă, întrebări fără răspuns. Comemorare în faţa clubului Colectiv

La biserica din apropierea fostei fabrici Pionierul, preoţii au ţinut o slujbă de pomenire în memoria celor 64 de tineri uciși de flăcările din Colectiv.

Famiile, prietenii şi cunoscuții celor plecaţi prea devreme au mers apoi la altarul din faţa clubului. Au aprins lumânări şi s-au rugat.

Cei care şi-au pierdut copiii şi nepoţii nu mai au linişte de doi ani. Speră că, la un moment dat, se va găsi un vinovat.

Mulți dintre cei care au venit azi în fața clubului au spus că cea mai mare nemulțumire a lor este că nu am învățat nimic din această tragedie, în materie de securitate, spitale.

La doi ani de la tragedie continuăm să descoperim povești cutremurătoare ale supraviețuitorilor. Alexandra Furnea, care a trecut prin iadul de la Colectiv, a povestit pe Facebook momentele cumplite prin care a trecut:

„Ziua de astăzi se termină cu un nou bestiar de suferințe. Printre ele, încerc să îi plâng pe cei pe care i-am pierdut. Zi de zi, mai aflu de cineva și atunci băile dor și mai tare, pentru că focul a trecut și peste inimile noastre, nu doar peste trup. În noaptea asta, nu cred în mâine. Nu cred că voi mai ieși vreodată din acest iad. Închid ochii pregătită să nu îi mai deschid vreodată, cuprinsă de febră, cu corpul ruinat și sufletul făcut cenușă. În depărtare, se aud mașinile pe șosea, îndreptându-se spre destinații necunoscute. Oare adorm sau îmi pierd cunoștința”?