Efectul domino. CEPA își imaginează reacția în lanț pe care ar provoca-o pierderea interesului SUA față de războiul din Ucraina

Redăm mai jos concluziile analizei.

***

Imaginați-vă că Statele Unite își pierd concentrarea, interesul și răbdarea în a sprijini Kievul împotriva atacului Rusiei. Voturile vitale din Congres eșuează. Rusia bombardează Ucraina în timp ce iarna se instalează, distrugând sistemele de încălzire și trimițând în bejenie sute de mii de civili în orașele nelocuite. În pană de muniție, bani, timp și opțiuni, Volodimir Zelensky acceptă o încetare a focului mediată de China. Rusia își păstrează teritoriile cucerite. Luptele se opresc, deocamdată. Ce se întâmplă în continuare? (Alertă de spoiler: SUA pierd mult în cele din urmă.) Dar prima victimă este…

Ucraina. Forțată să încheie un armistițiu, țara este într-o mizerie traumatizată, furioasă din cauza trădării occidentale, divizată politic și lovită economic. Fără garanții externe de securitate, Ucraina nu poate investi de sectorul privat. Visele unei reconstrucții postbelice se ofilesc. Reformele anticorupție și consolidarea instituțiilor cad victime ale unor acțiuni de aruncare a vinovăției și reglări de conturi. Ucraina de după încetarea focului este o pradă ușoară pentru…

Rusia. Mesajul pentru Kremlin, atât în țară, cât și în străinătate, este: războiul nostru a funcționat. Vladimir Putin devine indestructibil politic și se bucură de prestigiu global: a luptat împotriva Occidentului și a câștigat. Totuși, liderul rus nu se va culca pe lauri. După ce a folosit forța o dată pentru a schimba o graniță internațională, de ce să nu o facă din nou? Asia Centrală este o țintă, Caucazul o alta. Sau să mai ia o mușcătură din carcasa Ucrainei. Cealaltă mare victimă a acestei situații este…

Europa. Goală din punct de vedere strategic în urma prăbușirii bruște a șapte decenii de putere americană, a doua superputere economică a lumii se divizează. Unele țări caută înțelegeri cu Rusia – de ce să nu susțină câștigătorul? Altele se unesc pentru o ultimă încercare de a opri marșul lui Putin spre Vest. Încrederea se destramă și apar vechile rivalități. Europa „întreagă, liberă și în pace”? Nu mai există. Diviziunile interne duc la impotență externă. Marea câștigătoare din toate acestea este…

China. Fără conducerea SUA, Europa este o pradă ușoară pentru tacticile de divizare și guvernare ale partidului-stat de la Beijing. Dar situația devine și mai rea: prăbușirea credibilității se extinde din Europa în Indo-Pacific. Marina chineză începe o blocadă asupra Taiwanului, care se prăbușește fără luptă. Aliați de lungă durată, precum Japonia și Coreea de Sud, socotesc că secolul american s-a încheiat și se străduiesc să găsească alternative. Xi Jinping se poate retrage încrezător că misiunea sa de a face din țara sa cea mai puternică din lume este aproape îndeplinită. Cel mai mare perdant dintre toți este, prin urmare,…

America. În doar câteva luni, SUA trece de la poziția de lider al unei rețele de alianțe care se întinde pe tot globul, cu o poziție dominantă în organizațiile internaționale bazate pe reguli, la cea de vulnerabilitate chiar și pe propriul continent. După ce a încercat să își concentreze resursele pe lupta existențială cu China, SUA sfârșesc prin a pierde aliații, influența și credibilitatea care îi ofereau șansa de a câștiga această competiție.